Posts Tagged turul romaniei

VeloTurul României Bâlea Cascadă-Sighişoara-Praid-Reghin-Bistriţa

Pentru mine nu a fost o experienţă uimitoare adunarea            ciclism.ro . De la distanţă se putea vedea foarte bine că-i o sărbătoare a grătăriştilor de duminică.  Poate doar plecarea cicloturiştilor în ultima zi a mai salvat evenimentul.

La intrare în CÂRTIŞOARA (satul de unde Badea CÂRŢAN o păşit în lume) am întâlnit un grup de polonezi. Din câte am înţeles undeva prin Turcia vroiau să ajungă. Prietenul Andrei (cu el am pedalat în aprilie până la BALATON)  şi-ar fi schimbat planurile, dar în lipsă de bani o rămas pentru un mic tur al ţării. Cine n-ar vrea să facă parte dintr-o asemenea expediţie cu două cicloturiste la bord? Concluzia. Dacă nu eşti bine ancorat în realitate femeile astea îţi schimbă acul busolei.

Împreună cu Andrei respectiv Lucian şi Alina pe tandem am reuşit să ne realizăm un traseu comun. Mă simţeam obosit şi doream să cunosc mai bine atmosfera grupului.

Cârtişoara-Agnita-Sighişoara

Porţiunea aceasta rămâne unică prin satele săseşti ancorate încă-n trecut. Bisericile Fortificate, în schimb,  sunt într-o avansată stare de degradare şi progamele de reabilitare încă nu-şi fac simţită prezenţa. Pentru cei pasionaţi de istorie şi cultură recomand să  descopere farmecul regiunii.

La Sighişoara am dat peste alţi biciclişti tot pe tandem, împreună am pus corturile nu departe de cetate. A doua zi cei şase veloruţionişti au luat burgul la pas. Nu m-am putut bucura de vizită şi am decis să fac câteva poze. Un sentiment similar l-am avut  în tura din aprilie. Şi atunci cheful de văzut a murit în faşă spre final. Poate oboseala, poate moralul scăzut, dar  un lucru-i cert, vreau să revin.

Sighişoara-Sovata-Praid

Când faci parte dintr-un grup instinctul de turmă funcţionează la capacitate maximă. În mod normal nu aş fi pedalat pe europeanul ce leagă Sighişoara de Mureş, dar asta a fost decizia grupului. Ar fi fost un traseu pitoresc spre Odorheiul Secuiesc . De aici, pe drumul naţional, luam calea Praidului.

În ultimele zile o dat ăştia cu duşul într-o veselie şi efectele s-au văzut mai târziu. Dacă aş fi fost singur mă opream la primele semne de vreme rea într-un birt sătesc. Recomand să aveţi grijă cu duşurile reci. Dacă vrei să mergi mai departe sunt şanse mari să te epuizezi din punct vedere fizic şi psihic.

La campingul din Sovata hainele au rămas ude-n raniţă. A fost prima noapte când cortul meu a trebuit să treacă un test. Până aproape de răsărit vântul şi ploaia şi-a demonstrat vitejia. Ceilalţi colegi, în schimb, au întâmpinat ceva probleme. Intrând apa în cort s-au udat sacii de dormit, hainele şi echipamentul au plutit.  Cum stai cu moralul dimineaţa dacă te trezeşti în derivă?

Legat de ANDREI pot spune că-i pasionat de boschetăreală. A găsit în stilul lui caracteristic o frumoasă vilă interbelică părăsită. Un loc perfect pentru o noapte agitată.

La Praid din cauza sezonului musonic care şi-a intrat din nou în drepturi am decis să mă întorc acasă.

Experienţa din salină mi-a amintit de orele de chimie. Prima regulă a fost să nu gustăm din substanţe şi mi-am seama de ce. Toată ziua mâncarea, fructele şi apa au avut un gust sălciu.

Praid-Sovata-Reghin-Bistriţa

În acest VeloTUR am pedalat pe numeroase drumuri. Bucata ce leagă Sovata de Reghin se înscrie în rutele recomandate pentru cei pasionaţi de drumeţii. Valea Nirajului mi-a demonstrat că mai avem încă peisaje ancorate-n trecut.Atras de profunzimea  peisajului am pus cortul la Mustang Camping . Rămâne pentru mine cel mai frumos şi liniştit camping din România.

A doua zi mă gândeam dacă pot trage o concluzie după experienţa avută.

Vacanţa eco 2009 e unică prin faptul că am putut cunoaşte mai bine pulsul ţării. De la firul ierbii poţi trage corect linie. După aproximativ 40 de zile de hoinărit prin Banat, Muntenia,Dobrogea, Moldova, Ardeal şi Secuime aş putea scrie un roman.

Trăiască veloruţia şi vacanţa necovenţională. Povestea merge mai departe….

Anunțuri

Comments (8)

VeloTurul României Bacău-Bâlea Cascadă

Zilele petrecute în Dobrogea m-au afectat din punct vedere fizic.  Pentru a putea ajunge acasă pe bicicletă aveam nevoie de câteva zile de pauză. Nu vroiam să forţez şi am decis să merg cu trenul până la Bacău unde m-am întâlnit cu Anton Duma care făcea ultimele pregătiri pentru Turul Europei.

Startul s-a dat din satul natal Valea Mare. Anton a reuşit să împărtăşească pasiunea pentru frumos şi unui consătean, Celestin. Împreună am plecat spre întâlnirea anuală a bicicliştilor care se desfăşoară la începutul lui august. Locul de întâlnire-i la poalele Transfăgăraşanului.

Din motive legate de siguranţă evit europenele şi pedalez pe drumuri secundare, judeţene, naţionale. Vroiam să simt atmosfera grupului şi am lăsat pentru câteva zile pretenţiile.

Când faci parte dintr-un grup ambiţia şi devotamentul e mai ridicat. Aceste lucruri sunt necesare pentru a putea parcurge distanţe lungi. Reuşeşti să-ti faci norma stabilită, dar nu mai ai timp să relaţionezi.

Mi-a plăcut, cât am fost singur, să schimb o vorbă cu cineva. Acuma totul s-a transformat într-o alergătură.

În Prima zi am ajuns la poalele pasului Oituz.

Înainte de monta cortul aveam nevoie de o baie rece şi râul Oituz mi-a oferit acest lucru. În general nu folosesc săpun, şampon când mă spăl într-un râu. Trebuie să rămâi ecologist şi atunci când eşti în contact cu natura.

Pasul Oituz-Târgul Secuiesc-Reci

Am decis ca în următoarea zi să ne întâlnim pe traseu şi să pedalăm fiecare în ritmul său (eu mai încet, Celestin şi Anton într-un ritm mai susţinut).  Prima oprire a fost în Târgul Secuiesc unde am mâncat cea mai bună supă cremă de fasole. Apoi am căutat într-un second ceva haine pentru biciclişti.

Seara am pus cortul la campingul din Reci unde am spălat rufele murdare.

Reci-Braşov-Codlea-Făgăraş (110)

În a 3-a zi am pedalat împreună până la Braşov. Eu aveam chef de vizitat şi stat iar Anton cu Celestin de alergat. După ce am admirat Piaţa Sfatului, Biserica Neagră şi o parte din centru mi-am propus să mă prindă noaptea la Făgăraş (noroc cu neamurile).

După 110 km făcuţi într-o zi m-am simţit anesteziat şi mergeam în reluare până la Cârtişoara. Efortul a fost răsplătit cu două zile de pauză şi relaxare într-un râu de munte.

Comments (4)

Dobrogea cu apusurile si rasaturile sale

Comments (8)

Traseul Cicloturistic al Dunării în România

Pentru a evita BĂRĂGANUL am scurtat distanţa Buzău-Călăraşi cu trenul. Anul acesta am pedalat foarte mult pe Traseul Cicloturistic al Dunării şi aveam datoria de a vedea aceasta rută şi în România (cât se poate că nu-i concurs).

La Ostrov am trecut cu bacul şi de acolo am luat Calea Constanţei pe bicicletă.  Pentru mine Dobrogea a rămas din prima clipă un tărâm al aventurii. Sate uitate de modernitate, ariditate ridicată în lipsa copacilor, dar peste toate astea domneşte liniştea. Aici mi-am dat seama că într-o expediţie de acest gen contează mai mult bucuria, speranţa şi libertatea.  Apusurile şi răsăriturile erau cele mai aşteptate momente din zi.

Mulţi m-au întreabat, da… noaptea unde dormi?
Vă prezint răspunsul sub forma unei experienţe memorabile.

Dromaderul şi măgarul vs Românul şi Turcul

Nu departe de satul Murfatlar am intrat în contact cu un vânzător de lebeniţă. Din vorbă în vorbă am ajuns şi la cazare. La discuţie a mai asistat un domn respectabil. Auzind că nu am unde să dorm extrem de bucuros mi-a oferit un loc la el în gheretă. Mai bine spus era prin apropiere o hală imensă cu numeroase pompe pentru irigaţii. După multe discuţii am aflat că paznicul e turc. Trebuie să mai clarific un lucru. La capitolul mâncare stăteam prost şi de multe ori pepenele era doi în unu (hrană şi apă). În consecinţă şi-a împărţit  mâncarea de fasole. Nu uitaţi că fiecare turc în Dobrogea are un măgar  şi un suflet bun. Seara a fost şi una muzicală. Camera pompelor a devenit sală de concerte pentru broaşte. De afară greierii susţineau puternic ritmul. Astfel de clipe îţi oferă şansa să cunoşti culturi străine până atunci.

De la Babadag înspre Constanţa liniştea dispare şi începe goana spre mare. Cum spuneam era vacanţă nu alergătură de la A-B şi pedalam extrem de relaxat.

La Constanţa m-am întâlnit cu Şerban de la Asociaţia Mare Nostrum (trebuie să-i mulţumesc pentru găzduire). Pe el îl ştiam din Tura Internaţională Bucureşti-Belgrad şi am fost bucuros să ne reîntâlnim.

Plecam spre Deltă cu gândul că o să revin într-o toamnă când liniştea se va reinstaura peste zonă. După Mamaia se continuă Euro Velo 6 prin satul Corbu (de aici se poate lua spre Gura Portiţei pe Grindul Chituc ).  În zona aceasta am prins cele mai ridicate temperaturi de până atunci, dar am tras până la cetatea Istria.

Dacă cu o zi înainte am avut probleme cu gradele ridicate din termometru ziua următoare a fost o altă încercare cu vânt din faţă. Efortul ridicat şi deshidratarea (am băut peste 5 litri de apă şi mă simţeam uscat) au făcut ca vacanţa în Deltă să se termine mai repede.

Cu o pauză de câteva zile de refacere treci peste asta ,dar cu portbagajul rupt nu-i aşa uşor. Şi în drum spre Lacul Razim (mi-au spus localnicii că se poate face baie) a picat la datorie unul din suporturi.  Atât de obosit mă simţeam încât am dormit cu sacul de dormit pe izolir.
Două zile mi-au mai trebuit (mai intra la spiţe suportul şi trebuia să-l readuc la normal) să ajung la Tulcea şi de aici la Galaţi cu autocarul .

La Galaţi m-am întâlnit cu un cicloturist francez care mergea la Tulcea, dar tot cu autocarul. Până la plecarea lui am stat la poveşti şi apoi am trecut cu BACUL( sunt mândru că am bon de casă special pentru bicicletă).

Aici am fost găzduit de Andrei (de la Asociaţia Stejarul Către Tineri). Mulţumesc celor de la Rotary Club BISTRIA NOSA că mi-au putut aranja o întâlnire cu cei de la Rotary Club Donaris (le mulţumesc şi lor pentru ajutorul financiar acordat).

După ce am remediat problema la Nea DAN (în glumă mi-a spus că nici când merge la peşti nu are atâta bagaj) am luat drumul Bacăului să mă întâlnesc cu Anton Duma.


Comments (1)