Pentru mine nu a fost o experienţă uimitoare adunarea ciclism.ro . De la distanţă se putea vedea foarte bine că-i o sărbătoare a grătăriştilor de duminică. Poate doar plecarea cicloturiştilor în ultima zi a mai salvat evenimentul.
La intrare în CÂRTIŞOARA (satul de unde Badea CÂRŢAN o păşit în lume) am întâlnit un grup de polonezi. Din câte am înţeles undeva prin Turcia vroiau să ajungă. Prietenul Andrei (cu el am pedalat în aprilie până la BALATON) şi-ar fi schimbat planurile, dar în lipsă de bani o rămas pentru un mic tur al ţării. Cine n-ar vrea să facă parte dintr-o asemenea expediţie cu două cicloturiste la bord? Concluzia. Dacă nu eşti bine ancorat în realitate femeile astea îţi schimbă acul busolei.
Împreună cu Andrei respectiv Lucian şi Alina pe tandem am reuşit să ne realizăm un traseu comun. Mă simţeam obosit şi doream să cunosc mai bine atmosfera grupului.
Cârtişoara-Agnita-Sighişoara
Porţiunea aceasta rămâne unică prin satele săseşti ancorate încă-n trecut. Bisericile Fortificate, în schimb, sunt într-o avansată stare de degradare şi progamele de reabilitare încă nu-şi fac simţită prezenţa. Pentru cei pasionaţi de istorie şi cultură recomand să descopere farmecul regiunii.
La Sighişoara am dat peste alţi biciclişti tot pe tandem, împreună am pus corturile nu departe de cetate. A doua zi cei şase veloruţionişti au luat burgul la pas. Nu m-am putut bucura de vizită şi am decis să fac câteva poze. Un sentiment similar l-am avut în tura din aprilie. Şi atunci cheful de văzut a murit în faşă spre final. Poate oboseala, poate moralul scăzut, dar un lucru-i cert, vreau să revin.
Sighişoara-Sovata-Praid
Când faci parte dintr-un grup instinctul de turmă funcţionează la capacitate maximă. În mod normal nu aş fi pedalat pe europeanul ce leagă Sighişoara de Mureş, dar asta a fost decizia grupului. Ar fi fost un traseu pitoresc spre Odorheiul Secuiesc . De aici, pe drumul naţional, luam calea Praidului.
În ultimele zile o dat ăştia cu duşul într-o veselie şi efectele s-au văzut mai târziu. Dacă aş fi fost singur mă opream la primele semne de vreme rea într-un birt sătesc. Recomand să aveţi grijă cu duşurile reci. Dacă vrei să mergi mai departe sunt şanse mari să te epuizezi din punct vedere fizic şi psihic.
La campingul din Sovata hainele au rămas ude-n raniţă. A fost prima noapte când cortul meu a trebuit să treacă un test. Până aproape de răsărit vântul şi ploaia şi-a demonstrat vitejia. Ceilalţi colegi, în schimb, au întâmpinat ceva probleme. Intrând apa în cort s-au udat sacii de dormit, hainele şi echipamentul au plutit. Cum stai cu moralul dimineaţa dacă te trezeşti în derivă?
Legat de ANDREI pot spune că-i pasionat de boschetăreală. A găsit în stilul lui caracteristic o frumoasă vilă interbelică părăsită. Un loc perfect pentru o noapte agitată.
La Praid din cauza sezonului musonic care şi-a intrat din nou în drepturi am decis să mă întorc acasă.
Experienţa din salină mi-a amintit de orele de chimie. Prima regulă a fost să nu gustăm din substanţe şi mi-am seama de ce. Toată ziua mâncarea, fructele şi apa au avut un gust sălciu.
Praid-Sovata-Reghin-Bistriţa
În acest VeloTUR am pedalat pe numeroase drumuri. Bucata ce leagă Sovata de Reghin se înscrie în rutele recomandate pentru cei pasionaţi de drumeţii. Valea Nirajului mi-a demonstrat că mai avem încă peisaje ancorate-n trecut.Atras de profunzimea peisajului am pus cortul la Mustang Camping . Rămâne pentru mine cel mai frumos şi liniştit camping din România.
A doua zi mă gândeam dacă pot trage o concluzie după experienţa avută.
Vacanţa eco 2009 e unică prin faptul că am putut cunoaşte mai bine pulsul ţării. De la firul ierbii poţi trage corect linie. După aproximativ 40 de zile de hoinărit prin Banat, Muntenia,Dobrogea, Moldova, Ardeal şi Secuime aş putea scrie un roman.
Trăiască veloruţia şi vacanţa necovenţională. Povestea merge mai departe….
ECO blog 
