ECO blog

În ultima vreme am participat la multe schimburi de idei şi ar fi normal să prezint lucrurile văzute şi trăite.

Pe blog nu mi-am prezentat încă oficial relaţia cu facultatea (motivul plecării în EUROPA a fost şi ăsta, plictiseala cronică de la cursuri şi seminarii) şi acuma urmează să-mi arăt simpatia (trebuie să recunosc că prea multă nu există).

La Studii Europene (CLUJ) cursul Europa-China e susţinut de Ovidiu Pecican (pe wikipedia puteţi să-i citiţi lunga activitate din sfera literară, publicistică, istorică…). Întâlnirile, în acest caz, sunt destul de atractive mai tot timpul. În sensul că pune accentul pe dialogul dintre profesor şi student (un adept al modelului humboldtian). Asta-i şi filosofia lui din câte am înţeles, cunoaşterea prin relaţionare. Cum temele de discuţie nu sunt clare schimbul de replici a coborât la un moment dat în sfera socială. Părerile se învârteau în jurul democraţiei participative şi modul prin care poate să mobilizeze populaţia.Voluntariatul până la urmă răspunde unei nevoi. În ciuda faptului că avem tendinţa să spunem că fiecare se descurcă cum poate. Pentru a cere un standard înalt de calitate trebuie să ne implicăm în problemele din jur. Ideile au fost susţinute de celebrele cazuri Roşia Montană respectiv Dracula Park. Două proiecte, în primă fază, aprobate de instituţiile statului. Mare noroc avem cu mobilizarea societăţii civile. Sunt momente când astfel de iniţiative trezesc conştiinţa colectivă.

***

Mai nou mi-am găsit un nouă provocare, un progam european de voluntariat. În consecinţă m-am înscris la ProVobis  – Centrul Naţional de Voluntariat din Cluj. Indiferent de problemele şi reticenţele pe care le întâmpin  merg mai departe în dezvoltarea personală.  Dificultăţile ar fi legate faptul că o serie de persoane încearcă să mă convingă cât de bine-i să mă dedic prezentului .  La 21 de ani m-am decis să mă pregătesc nu pentru prezent ci pentru viitor.

Revenind la ProVobis. În primă fază am spus că am fost chemat degeaba la cursul de voluntariat. Argumente aveam. Ceva similar am parcurs în 2006 la Tăşuleasa Social. Aproximativ cinci zile am fost iniţiat şi format în domeniul acesta. Totuşi mi-am dat seama că unele lucruri se învaţă pe parcurs. În sensul că nu ştiam că proiectele Danubius2009 respectiv VeloTUR ROMÂNIA sunt o formă de voluntariat pentru o idee. Rămân la simpla părere că cea mai bună lecţie se învaţă pe teren.

În concluzie. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară. Că tot aduceam aminte de Tăşuleasa Social am avut ocazia să particip la o acţiune desfăşurată în judeţul Bistriţa-Năsăud (în pădurea unde mi-am făcut atestatul în clasa a 12-a).