Posts Tagged critical mass

Veloturul României la 700 de km

Din Belgrad (aici puteţi vedea motivul pentru care am pornit din capitala Serbiei, https://victorperdevara.wordpress.com/2009/06/29/danube-by-bike-sau-bucuresti-belgrad/) m-am îndreptat spre NAIDEŞ.

Veloturul României sau întoarcerea acasă pe două roţi

Primele cuvinte primite de la vameşi se refereau la talibani (să am grijă să nu fiu furat, atacat…)şi cum de umblu singur.Am plecat extrem de relaxat  spre Oraviţa pentru că ştiam să evit zonele cu probleme. Face parte din lecţia de supravieţuire pe care o înveţi zi de zi. Să nu campezi în sate sau oraşe. Dacă eşti primit într-o curte atunci singuranţa-i mai mare. Într-o pauză de cumpărături la supermarket roagă-l pe paznic să se uite de bicicletă.

Urcarea de peste 15 km (din centrul oraşului începe şi se termină sus la cucurigu unde nu vezi nimica din cauza brazilor) a fost o grea încercare. Panta depăşeşte în multe locuri 10%. Ritmul susţinut te epuizează în multe situaţii. Trebuie pus accentul pe relaxare. Partea faină-i că efortul e răsplătit cu o lungă coborâre. Moralul revine la normal când adrenalina şi nebunia tinde spre nirvana.

Înainte de Paralela 45 (locul unde am surprins cea mai impresionantă cascadă) treci pe lângă Lucrarea de Doctorat a Elenei Ceauşescu, CRIVINA. Familia unde am stat o noapte mi-a povestit cu groază despre dezastrul ecologic produs timp de cinci ani în zonă (miei născuţi cu malformaţii, brazi care se uscau foarte repede) . „Noroc că s-a oprit la timp” asta a fost vorba multor locuitori.

După Bozoviciu (se vroia în perioada împuşcatului să fie oraş, dar bine că a rămas un sat ancorat în trecut) se află celebra Vale a Rudăriei din satul Eftimie Murgu. O adevărată bijuterie a tehnici care încă mai funcţionează. Nu-i doar un simplu muzeu. Aceste mori fac parte din viaţa oamenilor.

Fiind vreme de ploaie  am reuşit să găsesc pe cineva care să mă primească în casă (în lipsa unei pensiuni  întrebi unde-i de indicat să montezi cortul). A fost o bună alegere că toată noaptea a plouat. În situaţia de faţă dimineaţa te apucă depresia. Trebuie să aştepţi minute bune până se usucă foaia de cort, dar asta face parte din farmecul wild campingului.

Din Eftimie Murgu am plecat spre Herculane.Vântul din faţă, temperatura ridicată  urmată apoi de umiditate crescută îţi testau nivelul de suportabilitate. Mi-am amintit de chinul din aprilie.Şi atunci m-am luptat cu vântul puternic din faţă şi atunci câteva zile.

După ce am pus cortul la Campingul Hercules am plecat să văd staţiunea, să fac o baie ca pensionarii , să gust apa cu propietăţi terapeutice. Pe scurt se poate spune că am fost cobai.

Urcarea spre Godeanu, din Băile Herculane, rămâne unică prin frumuseţea Parcului. Chiar dacă a fost e etapă scurtă de 45 de km cu foarte multe sus/josuri a meritat efortul. Pe bucata asta m-a întrebat o mamaie, da…de-a cui eşti? Greu tare-i să-i explici că stai peste câteva dealuri  prin Ardeal nu departe de Maramureş. M-am mulţumit să-i facă o poză şi să-i spun că sunt român.

În drumul ce leagă Baia de Aramă de Târgu Jiu sunt foarte multe obiective turistice (Padeşul lui Tudor Vladimirescu, Mănăstirea Tismana, Casa Memorială a lui Constantin Brâncuşi). Nu evitaţi monumentele enumerate pentru că aveţi ce vedea. Din punctul meu de vedere pentru a înţelege mai bine sculpturile lui Brâncuşi trebuie să vezi izvorul de inspiraţie, Hobiţa şi împrejurimile.

La Tismana am stat la poveşti cu o familie de rulotişi germani care slavă cerului nu aveau idei SF despre ţara noastră. Chiar dacă erau pentru prima dată în România şi-au făcut o impresie bună. O fază amuzantă de reamintit. Pe hărţile lor apărea parcarea din faţa mănăstirii drept camping. Cei drept că buda-n sine era la standarde europene.

Pentru mine agitaţia se traduce prin sufocare.

La Târgu JIU Nimerisem tocmai în timpul unui festival  şi mă simţeam ca maimuţa pe litoral. În consecinţă am făcut câteva poze  şi am plecat din Târgu JIU cu speranaţa că data viitoare o să fie un moment mai prielnic de vizitare.

Spre Râmnicu Vâlcea puteam merge pe şoseau principală, dar traficut sufocant nu-ţi oferă decât nervi, oboseala şi regrete. La  recomandarea lui Radu Mititean am pedalat prin  Oltenia Subcarpatică ( Novaci, Baia de Fier, Polovragi). Drumul în mare parte intră în categoria celor judeţene (prost întreţinute). Fotografiile surprinse, în schimb, demonstrează frumuseţea peisajului.

Ajuns la Râmnicu Vâlcea m-am întâlnit cu  Bârlan Florin de la Clubul Rotary  care mi-a înmânat materialele primite de la sponsori (Rotary Club Bistriţa Nosa).  Am mai schimbat o vorbă cu Ion Preoţescu (pasionat de cicloturism în trecut şi în prezent de caiac). În final am campat la Ostroveni, cel mai mizerabil camping. Aici cuvintele respect, curăţenie şi civilizaţie fac parte dintr-o altă poveste (mai europeană). Data viitoare mă duc la primul HOTEL BOSCHET-COCHET (varianta românească de wild camping) de lângă Vâlcea. Acolo am parte măcar de linişte.

Traseul a continuat apoi prin Curtea de Argeş unde am vizitat lucrarea lui Manole (am uitat să întreb unde-i Ana zidită ). Trans-ul (măreţia lui atrage numeroşi cicloturişti) fiind aproape m-am întâlnit cu un cicloturist olandez care făcea o expediţie lungă (până în China cu întoarcere acasă prin America). Aşa-i când omul se plictiseşte şi are chef de avenTURĂ.

Dacă pâna acuma gradul de dificultate a fost acceptabil a urmat distracţia pe porţiunea Curtea de Argeş-Câmpulung Muscel.

Au fost şase sus/josuri incredibile care mi-au pus la grea încercare psihicul. Pantele în unele cazuri depăşeau 10% , dar coborârile rapide au compensat timpul alocat urcării.  Seara am dormit în curtea Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung Muscel .  E foarte fain locul de întins cortul. Vorbeşti cu un călugăr dacă poţi să dormi. Dacă dă semne că nu se poate spui că laşi buletinul. Că nu am unde să fug. Sunt om serios. Apelând la diferite fraze bine construite poţi câştiga repede teren.

Coborârea până la Târgovişte a mai ridicat moralul afectat de căldura, de urcările lungi. Fiind puţin obosit am făcut o pauză de două zile. În timpul acesta am vizitat oraşul şi împrejurimile.

Pentru a ajunge la Buzău sunt două variante. Prima-i pe ruta Piteşti-Buzău şi a 2-a pe la Moreni-Băicoi-Vălenii de Munte şi de aici ajungi la drumul ce leagă Buzăul de Braşov. Pare mai lungă ultima variantă, dar nu ai probleme cu traficul greu. Alegând această variantă am văzut Micul Trianon, Casa Memorială „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, Vulcanii Noroioşi şi multe peisaje care mi-au adus amintiri de neuitat.

Comments (2)

Danube by bike sau Bucureşti-Belgrad

Tipul acesta de tură-i pentru cei care vor să înveţe, cu adevărat, cicloturismul. Dacă nu ai experienţă e de recomandat să participi la astfel de manifestări. Există un site – http://www.ecf.com/3_1 –  care îţi pune la dispoziţie informaţii despre întâlnirile şi concursurile bicicliştilor din Europa.

În primă fază s-au făcut înscrieri pe http://www.danubebybike.eu/Din câte am observat s-a mers pe principiul primul venit, primul înscris.

Prim zi: Bucureşti-Bechet-Lim

Grupul format aproximativ din 200 de biciclişti (în general din Europa) au avut  stabilit ca loc de întâlnire piaţa de lângă Casa Poporului (pentru mulţi a fost cea mai hidoasă megalomanie văzută până atunci).

Pe o „vreme de beţie” cum ar spune Bacovia am pornit (marţi 23 iunie) cu autocarul din Bucureşti spre Bechet.

000 001 (3)

Bicicletele au fost aruncate în două TIR-uri (a avut de suferit vopseaua, câte un stop, o spiţă). De fiecare dată când mă uit la zgârietura de pe furcă îmi amintesc de expediţia Danube by bike. Aceste lucruri fac parte până la urmă din farmecul unei expediţii.

În lipsa hidrobicicletelor Dunărea a fost trecută cu bacul.

DUNAREA la BECHET

Prima zi – primul botezul.

Bucuros nevoie mare că am ajuns în ţara castraveţilor şi a mafioţilor nu mi-am făcut griji că vine ploaia. În general când dau ăştia cu duşul stau la dos, dar în situaţia de faţă trebuia să ajungem la hotelul din oraşul LIM (o fantomă comunistă cenuşie).

Botezul BULGARESC

Ziua 2:Lim-Vidim sau spre VIDIN cu viteza melcului

Traficul prin BULGARIA-i aproape inexistent pe Traseul Cicloturistic al Dunării. Cred că  situaţia-i  la fel în toată ţara.  Trecând peste starea asta apăsătoare creată de vremea ploioasă relaxarea-i pe primul plan într-o expediţie organizată.

VIDIN

Am un regret că nu am putut vizita  Cetatea Baba Vida din Vidin. Obişnuit cu monumentele abandonate din Balcani am crezut că-i deschisă veşnic cetatea(trona la intrare un lacăt).

Cetatea BABA VIDA

SINAGOGA

O zi bună începe cu un răsărit de soare.

Rasarit de soare la VIDIN

Recomand hotelul Anna Kristina din Vidin.În primul rând pentru cazarea, mâncarea şi ospitalitatea oferită. Din câte spuneau colegii la celelalte hoteluri situaţia nu a fost la fel. Şi de data aceasta norocul a fost de partea mea.

Ziua3: Vidin-Drobeta Turnu Severin

La 30 de km de Vidin e graniţa cu Serbia. Plecam din Bulgaria cu gândul că o să revin cu ocazia expediţiei BalcaniVeloTOUR2010.

SERBIA

Am pedalat în primă fază foarte puţin pe traseul stabilit din Serbia. Era prima zi când vedeam trei ţări în mai puţin de şase ore. Experienţa-i unică şi nu ai timp să te acomodezi că deja faci pasul într-o altă ţară.

Pe la  Porţile de Fier II am intrat în România. Ne aşteptau la graniţă oamenii în alb înarmaţi cu apă distilată. Cum ar spune un jurnalist, „măsuri extreme la graniţa României cu Serbia”.

Portile de FIER II

În Bulgaria respectiv Serbia securitatea a fost ridicată. În România doar o singură maşină de poliţie în faţă şi în rest haos. La noi nu sunt mafioţi ci doar cretini care habar nu au că-i Tură INTERNAŢIONALĂ. Spun asta în urma unui claxon strident venit din partea unui „meltean”.

Porţiunea dintre Drobeta Turnu Severin şi până la intrare în Serbia a fost fără escortă (MADE ÎN ROMANIA). S-a mers în şir indian cu TIR-urile în stânga. În semn de respect pentru cei care ne atenţionau zgomotos mai ridica semnul păcii câte un biciclist (degetul mijlociu).

Cea mai frumoasă parte din traseu rămâne  zona numită, Dunărea la Cazane. Vreau să mai refac bucata  această din traseu anul viitor. Peisajele sunt minunate şi îmi pare rău că nu am fost singur. Aş fi pedalat mai mult pe lângă bicicletă să simt mai bine atmosfera.

000 001 (118)

Belgrad

Întâlnirea cu ceilalţi cicloturişti (din traseul Budapesta-Belgrad) a însemnat, pentru mine,  împlinirea unui vis. Cel mai impresionant Marş al Bicicliştilor de până atunci. Am mai luat parte la astfel de manifestări similare în trecut (prin Cluj, Bucureşti, Balaton), dar aici a avut un alt impact. Să blocheze 500 de biciclişti o arteră importantă din Belgrad nu se întâmplă în fiecare zi.

BELGRAD - Marsul BICICLISTILOR

Finalul evenimentului a fost unul incendiar. S-a dansat până la epuizare pe muzică tradiţională sârbească (un fel de taraf/fanfară). Ne vedem prin 2010 când sperăm că va mai fi o astfel de mişcare.

PAUZA

P.S: 1.Daca am fost neclar pe alocuri vă invit să vedeţi siteul oficial unde povestea-i mai clară.

http://danubebybike.eu/blog/route-2.html

http://www.danubebybike.eu/index.php?id=409&tx_sksimplegallery_pi1[id]=5&tx_sksimplegallery_pi1[backpid]=409

Comments (5)

Circul pe drumul conştientizării

Carnavalul pe două roţi a schimbat foarte mult marşurile lunare care începeau să devină plictisitoare. Din păcate o astfel de mişcare poate să se transforme într-un dezavantaj, interpretarea greşită a mesajului, luarea evenimentului ca un fapt divers.

critical-mass-carnaval1

Afişul realizat de David Brunmayr

Integrarea şi conştientizarea bicicletei în cultura urbană e scopul urmărit la fiecare marş şi mai puţin plimbarea prin oraş. Prin Cluj bicicleta a început să-şi facă simţită prezenţa. Tind să cred că-i rezultatul numeroaselor acţiuni.

O astfel de iniţiativă are nevoie de promovare. Cotidianul Cluj Expres şi-a făcut datoria de a face cunoscute eforturile noastre.

Lasă un comentariu

Marşul bicicliştilor – ediţia cu numărul 15

Din cauza vacanţei electorale  s-au adunat foarte puţini veloruţionişti în parcul I.L.Caragiale.  Sunt curios câţi biciclişti vor fi la ultimul marş din acest an….

City News în criză de subiecte şi-a amintit de noi.


Lasă un comentariu

25 octombrie-zi de marş.

În ultima sâmbătă din lună la Cluj e veloruţiei, o formă paşnică de revoluţie care începe să câştige teren(picătura chinezească într-un final îşi face afectul). Plimbarea are ca scop conştientizarea şi schimbarea unor mentalităţi învechite (bicicleta e un mijloc de transport pentru cei cu venituri mici, fără piste nu pedalez prin oraş….). Şi totuşi în Skate Park s-au adunat în jur de 100 de biciclişti.

În 29 noiembrie la 15.30 va fi a 15-a ediţie a Marşului Bicicliştilor Clujeni, dacă ai un bike participă şi tu.



Comments (1)