Călătoritul cu stopul, dincolo de toată nebunia, are nişte etape pe care trebuie să le parcurgi. Vrei nu vrei se aplica urmatorul principiul: daca vrei sa-ti mearga bine, musai sa le respecti.
Etapa de pregătire
1. Stabilirea traseului. Am ales să plec de la Bistriţa spre Bucureşti pe varianta Târgu Mureş – Braşov – Bucureşti. Cunoşteam personal locurile unde trebuia să stau la ocazie şi asta mi-a oferit un sentiment de siguranţă. Atunci când experienţa nu mă ajută, consult site-urile de specialitate(http://hitchwiki.org, http://drumliber.ro/) şi îmi formez o imagine asupra situaţiei.
2. „Foile” de drum. Fiind o călătorie lungă mi-am printat doar 3 foi de drum (MS-BV-BUC). Nu vroiam să merg din aproape în aproape. Pierzi foarte mult timp dacă accepți variante de compromis.
Trebuia să mai adaug încă un aspect la punctul 2. E foarte important să le atragi atenția șoferilor în trafic. Mergând pe acest principiu am aplicat logoul ultimului album (”HAVE A NICE DAY”) pe fiecare foaie.
3. ”Ranița”. Nici în caz de forță majoră nu apelez la troller. ”Ranița de 60 l” e cea mai bună alegere pentru o călătorie. Pe timp de vară nu ai nevoie de foarte multe lucruri voluminoase. Totul trebuie să fie LIGHT.
Ce am avut eu în raniță:
– 5 perechi de șosete subțiri
– o pereche de șosete groase (la nevoie)
– trusa de igienă personală
– un sac de panza pentru haine murdare
– o pereche de pantaloni trei sfert
– o pereche de pantaloni lungi
-5 tricouri
– 1 tricou cu maneca lunga
– 1 cardigan (la nevoie)
– pelerină de ploaie
– șapcă
– mâncare (nectarine, banane, cornulete homemade) si 2 l de apă plată
– 2 cărți (Morarul care urla la lună de Arto Paasilina și America de Franz Kafka)
sâmbătă, 9 iulie
Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge
Din cauza emoțiilor am dormit iepurește.Într-un fel era și normală starea asta de neliniștite. Mă aștepta o provocare pe care nu o puteam bagateliza. Trebuia să dau totul din mine pentru a ajunge într-o zi la București.
La ora cinci m-am trezit cu soarele în față și cu gândul să ies cât mai repede din casă. După un mic dejun copios mi-am luat ranița în spate și am plecat în stația de bus. Am străbătut orașul cu un bus local pentru a ajunge la ieșirea spre Mureș.
Locul de stat la ocazie e în apropierea benzinăriei OMV de lângă PASARELĂ. După niște calcule ochiometrice am ajuns la concluzia că e bine să stau la ieșire din benzinărie.
Din cauza traficului fluent nu a fost ușor să găsesc o mașină într-un timp scurt. După 20 de minute oprește un un tănăr care mergea la Mureș. Îi spun că nu pot să plătesc și dacă acceptă să mă ia ”pro bono”. A spus că așa ceva nu se poate și a mers mai departe.
A trebuit să treacă 40 de minute pentru a apărea și ”salvarea” mea. Un cuplu din Bistrița mergea la Bon Jovi și au decis să mă ducă moca până la Mureș. Când mergi cu stopul întâlnești oameni interesanți pe care nu ai ocazia să-i auzi în fiecare zi. Am discutat cu șoferul despre rolul rețelelor sociale în viața tinerilor din ziua de azi. În ce mod influențează le viața socială și traseul educațional. Nu am fost curios să îl întreb dacă profil pe facebook. Simțeam că e puțin revoltat pe prieteniile virtuale și relațiile superficiale. A fost o discuție matinală care mi-a dat mult de gândit.
Mureș-Azuga
Am convenit cu șoferul să mă lăse la ieșire din oraș. Mi-ar fi plăcut să iau orașul la pas,dar nu puteam să pierd timpul. Era aproape ora 10 și simțeam cum asfaltul se încinge. Cu foaia de de drum, pe care scria BV, am așteptat să mă scoată cineva din cuptor. Timpul de așteptare a fost cât un sfert academic. Prima recție pe care au avut-o cei din masina a fost, și noi mergem la BON JOVI. Mergeau la concert, dar aveau o escala de o zi la Azuga. O alegere inteleapta si de recomandat pentru cei care vor sa ajunga odiniti la un concert.
Mi-am spus povestea cum am câștigat biletul și ce trebuie să fac. Au rămas plăcut impresionați de curajul pe care îl am și de varianta ieftină pe care am găsit-o (transport, cazare și bilet gratis). La ora 12 am cazut de acord sa luam pranzul in Pădurea Bogății. Mai bine spus a fost o invitatie la mâncat din brișcă. Nu stiu cum sa va explic aceasta tehnica sau tactica de bagat sub nas. E mai mult un soi de sport extrem cu briceagul pe post de furculita. Si totusi daca vrei sa incerci, de recomandat sa folosesti unul cu lama mai tocita.
Am vrut să mă opresc la Brașov, dar mi-am dat seama că orice km câștigat e bine venit.
Șoferul m-a lăsat lângă Gara CFR din Azuga. Am inceput sa pregatesc urmatoarea strategie cu o nectarina în mână. Si cum stateam si meditam am vazut nene care stătea anemic la ocazie. După calculele ochiometrice locul era bun, dar nu avea unde să oprească mașină. Nu sunt un fin cunascator al locurilor de stat la ocazie, dar unele lucruri se mai si deduc.
Mi-am amintit ca am vazut o parcare unde se vând de toate pentru toți. Acolo am gasit un punct favorabil si m-am postat tacticos. De data aceasta țineam în mână dreaptă tabla cu BUC. Traficul pe Valea Prahovei semăna cu un raid de lăcuste și șansele să găsesc pe unul în ritm de melc erau mici.
Spre norocul meu a oprit un nene cu DUBA. Mi-a spus din start că mă lasă la intrare în Ploiești și de acolo mă descurc. Am arunca ranița în spate și nu m-am lungit la povești. Cât a durat drumul am preferat să citesc ”Morarul care urla la lună”. Acțiunea romanului te captivează și în fiecare moment ești impresionat de excentricitatea personajului principal.
După aproximativ o oră am ajuns la Metro Ploiești. O spus că locul cel mai bun de stat la ocazie e lângă benzinăria Lukoil. Nu am avut timp să-i explic că locul e în curbă și nici DRACU nu oprește. Până la urmă era o bună oportunitate de lua bulevardul Republicii la pas.
După o oră și 20 de minute am văzut că centrul e încă departe și îmi mai trebuie încă o oră să ajung la drumul spre București. Așa că, am făcut o haltă într-o stație de bus unde o domană octogenară se uita lung la mine. Mă întreabă curioasă de unde vin și unde plec. Reacția de pe fața acestei doamne respectabile a fost genială, cu ia-ma nene de la Bistrița nu se poate.
I-am explicat pe scurt că vreau să ajung la București și să îmi spună în ce parte a orașului trebuie să ajung.
Trebuie să apară din minut în minut un bus. Mergi până la gară și de acolo te urci în tren și ești la București
De data aceasta am făcut un semn negativ din mână și a înțeles.”Atunci… de la gară mai mergi cu busul două stații și ai ajuns la o benzinărie”.
Până să ajung la București am avut doar 4 stații mari. ”Timpul de așteptare” a fost de oră la Bistrița și undeva sub 5 minute la Ploiești.
Ce am învățat ? E de recomandat să comunici cu șoferul și să discuți despre locul unde te lasă. Poate știe ceva benzinării, locuri de stat la ocazie, are o stație și îți poate face ”reclamă”.
Auto-stopul pe distanțe lungi are la bază ceva boem. E un stil de viață prin care te definești și explorezi.
ECO blog 