Posts Tagged traditie

VeloTurul României Bâlea Cascadă-Sighişoara-Praid-Reghin-Bistriţa

Pentru mine nu a fost o experienţă uimitoare adunarea            ciclism.ro . De la distanţă se putea vedea foarte bine că-i o sărbătoare a grătăriştilor de duminică.  Poate doar plecarea cicloturiştilor în ultima zi a mai salvat evenimentul.

La intrare în CÂRTIŞOARA (satul de unde Badea CÂRŢAN o păşit în lume) am întâlnit un grup de polonezi. Din câte am înţeles undeva prin Turcia vroiau să ajungă. Prietenul Andrei (cu el am pedalat în aprilie până la BALATON)  şi-ar fi schimbat planurile, dar în lipsă de bani o rămas pentru un mic tur al ţării. Cine n-ar vrea să facă parte dintr-o asemenea expediţie cu două cicloturiste la bord? Concluzia. Dacă nu eşti bine ancorat în realitate femeile astea îţi schimbă acul busolei.

Împreună cu Andrei respectiv Lucian şi Alina pe tandem am reuşit să ne realizăm un traseu comun. Mă simţeam obosit şi doream să cunosc mai bine atmosfera grupului.

Cârtişoara-Agnita-Sighişoara

Porţiunea aceasta rămâne unică prin satele săseşti ancorate încă-n trecut. Bisericile Fortificate, în schimb,  sunt într-o avansată stare de degradare şi progamele de reabilitare încă nu-şi fac simţită prezenţa. Pentru cei pasionaţi de istorie şi cultură recomand să  descopere farmecul regiunii.

La Sighişoara am dat peste alţi biciclişti tot pe tandem, împreună am pus corturile nu departe de cetate. A doua zi cei şase veloruţionişti au luat burgul la pas. Nu m-am putut bucura de vizită şi am decis să fac câteva poze. Un sentiment similar l-am avut  în tura din aprilie. Şi atunci cheful de văzut a murit în faşă spre final. Poate oboseala, poate moralul scăzut, dar  un lucru-i cert, vreau să revin.

Sighişoara-Sovata-Praid

Când faci parte dintr-un grup instinctul de turmă funcţionează la capacitate maximă. În mod normal nu aş fi pedalat pe europeanul ce leagă Sighişoara de Mureş, dar asta a fost decizia grupului. Ar fi fost un traseu pitoresc spre Odorheiul Secuiesc . De aici, pe drumul naţional, luam calea Praidului.

În ultimele zile o dat ăştia cu duşul într-o veselie şi efectele s-au văzut mai târziu. Dacă aş fi fost singur mă opream la primele semne de vreme rea într-un birt sătesc. Recomand să aveţi grijă cu duşurile reci. Dacă vrei să mergi mai departe sunt şanse mari să te epuizezi din punct vedere fizic şi psihic.

La campingul din Sovata hainele au rămas ude-n raniţă. A fost prima noapte când cortul meu a trebuit să treacă un test. Până aproape de răsărit vântul şi ploaia şi-a demonstrat vitejia. Ceilalţi colegi, în schimb, au întâmpinat ceva probleme. Intrând apa în cort s-au udat sacii de dormit, hainele şi echipamentul au plutit.  Cum stai cu moralul dimineaţa dacă te trezeşti în derivă?

Legat de ANDREI pot spune că-i pasionat de boschetăreală. A găsit în stilul lui caracteristic o frumoasă vilă interbelică părăsită. Un loc perfect pentru o noapte agitată.

La Praid din cauza sezonului musonic care şi-a intrat din nou în drepturi am decis să mă întorc acasă.

Experienţa din salină mi-a amintit de orele de chimie. Prima regulă a fost să nu gustăm din substanţe şi mi-am seama de ce. Toată ziua mâncarea, fructele şi apa au avut un gust sălciu.

Praid-Sovata-Reghin-Bistriţa

În acest VeloTUR am pedalat pe numeroase drumuri. Bucata ce leagă Sovata de Reghin se înscrie în rutele recomandate pentru cei pasionaţi de drumeţii. Valea Nirajului mi-a demonstrat că mai avem încă peisaje ancorate-n trecut.Atras de profunzimea  peisajului am pus cortul la Mustang Camping . Rămâne pentru mine cel mai frumos şi liniştit camping din România.

A doua zi mă gândeam dacă pot trage o concluzie după experienţa avută.

Vacanţa eco 2009 e unică prin faptul că am putut cunoaşte mai bine pulsul ţării. De la firul ierbii poţi trage corect linie. După aproximativ 40 de zile de hoinărit prin Banat, Muntenia,Dobrogea, Moldova, Ardeal şi Secuime aş putea scrie un roman.

Trăiască veloruţia şi vacanţa necovenţională. Povestea merge mai departe….

Comments (8)

Pe valea Arieşului…

În zilele de 19 respectiv 20 martie am fost împreună cu câţiva colegi din Clubul Montan Apuseni la o tură scurtă prin ținuturile comunei Sălciua (pentru persoanele interesate există un site bine documentat).

Ce m-a impresionat?

Fiecare zonă uimeşte călătorul prin farmecul locului. Pe valea Arieşului am avut ocazia să văd mândre case de vară acoperite cu paie. Timpul, din păcate, e necruţător cu aceste momumente.  În mod normal degradarea îţi dă o stare de nemulţimire, revoltă. Muşchiul, care invadează acoperişul din paie, integrează şi mai mult şura în peisaj.  Să nu se înţeleagă că sunt de acord cu părăsirea lor, dar nici cu recondiţionarea fără chibzuinţă.

dsc_6285

dsc_6317

La baza Bedeleului izvorăşte această frumoasă cascadă.

dsc_64721

Contrast

Cascada de la Vânătările Ponorului

În aşteptarea mugurilor.

Şura veche.

Mulţumesc lui Mihai Udvar pentru poze.

Comments (2)

O formă de agroturism la Dealul Corbului

Tradiţia încă mai joacă un rol  important în lumea satului românesc. Sunt locuri în ţara noastră unde modernitatea şi luxul nu fac parte din viaţa cotidiană. Ţara Lăpuşului cunoscută publicului larg prin vocea lui Grigore Leşe poate fi un exemplu în acest sens. Nu vreau să mă pierd în descrierea întregii zone. Fiecare aşezare participă la întreg puzzle-ul numit Maramureş. Doresc să îmi îndrept atenţia spre satul Dealul Corbului care face parte din comuna Vima Mică.

Cum ajung?
Localitatea Copalnic Mănăştur se află la jumătatea drumului ce leagă Baia-Mare de Târgu Lăpuş.  În centrul comunei  cauţi un panou uriaş SAPARD (dacă ai spirit de observaţie îl găseşti foarte uşor). Proiectul european urmăreşte reabilitarea drumului ce leagă Copalnic Mănăştur de Dealul Corbului.

Odată ajuns ai impresia că te afli într-o aşezare montană prin distribuirea risipită a caselor. Distanţele mari nu sunt văzute ca un dezavantaj. Fiecare familie are la dispoziţie un mijloc de transport. Intimitatea lor îi foarte bine conturată.

Pădurea deasă a fost înlocuită cu meri, peri şi-n special pruni. Atmosfera creată (la prima vedere pare o staţiune pomicolă) îţi dă impresia că horinca ţine loc de apă.

Perioada recomandată pentru o vacanţă reuşită e sfârşitul verii. Cazarea în general nu-i o problemă. Contează ,în schimb, foarte mult pretenţiile noastre.

Pentru iubitorii naturii variantele sunt generoase. Poţi să-ţi montezi cortul sub un prun şi dimineaţa găseşti musafiri, cosaşi. O noapte (în şură sau afară) de arometerapie în fân te încarcă cu amintiri de neuitat. Pasionaţii de astronomie au ocazia să facă seri de observaţie pe un izopren sau într-un hamac.

La mica înţelegere se poate negocia pentru o cameră rustică. Preţul cerut în general e foarte mic. Oamenii sunt extrem de ospitalieri , eşti văzut ca un membru al familiei.

O vacanţă la Dealul Corbului acoperă numeroase pasiuni. Pescarii îşi pot demonstra măiestria pe malurile râului Lăpuş. Dacă ai avut fir întins te alegi cu scobari, beldiţe, lipani şi nu numai. Tot aici o plimbare prin Cheile Lăpuşului şi o baie lângă Şura Dracului (un mal scobit de furia apelor îţi dă senzaţia că se deschide o peşteră) te desprinde de viaţa agitată a marilor oraşe.

Fiecare gospodărie e o părticică din muzeul satului. Şura veche acoperită cu paie, găbănaşul (pe vremuri se ţineau alimentele, cerealele, murăturile, gemurile), cuptorul unde şi astăzi se mai coace pâinea pe vatră aşteaptă vizitatorul să le cunoască.

dsc04265dsc04367

După o lungă plimbare bunătăţile casei nu trebuie evitate. Plăcinta coaptă pe plită, papricaşul din ardei şi smântănă, horinca îţi arată savoarea bucătăriei tradiţionale româneşti.

Seara la lumina unui foc de tabără poţi cunoaşte lengendele din zonă.  O plimbare prin lumea strigoilor, ielelor, oamenilor transformaţi în lup te face pentru o noapte vânător de fantome.

Dacă ai norocul să ajungi în perioada “Taberei Naţionale de Arte Preluca” (prima ediţie a fost în perioada 18-24 august a.c ) te întâlneşti cu personalităţi din lumea teatrului(Mihai Ignat), folkului(Emeric Imre, Magda Puşcaş, Ducu Hotima, grupul UNDE), artelor. Totul stă sub semnul improvizării: scena e înlocuită cu şura sau prispa, recitări de poezie la lumina lanternelor şi multe alte improvizaţii care dau farmec evenimentului.

 Vacanţele tradiţionale fac parte din viaţa noastră. Ne aducem aminte de copilărie, refacem legătura cu natura iar într-un final ne întoarcem cu forţe proaspete în furnicarul numit oraş.

Lasă un comentariu