Posts Tagged voluntariat

Am ajuns și la final

În 2009 am derulat proiectele cicloturistice Danubius 2009 respectiv VeloTur Romania 2009. Și până să ating acest obiectiv am trecut printr-o serie de etape.

Doream de foarte mult timp să realizez un semi-tur european pe bicicletă. Dar, în lipsa unui context favorabil am amânat acest prim pas.

Până la urmă am spart gheața dintr-o nevoie. În august 2008 vroiam să ajung la prima ediție a taberei de mândre ARTE de la Preluca (Maramureș). Am calculat toate variantele posibile (bus, tren, auto-stop), dar în lipsa adrenalinei toate au picat. După ce am consultat harta am remarcat faptul că de la Bistrița și până la Târgu Lăpuș se poate merge lejer peste deal. Povestea-i mai lungă. O găsiți aici.

După această experiență am ajuns la concluzia că politica pașilor mărunți se potrivește stilului meu de viață. Așa am început să-mi planific următoarea destinație. În noiembrie 2008 mi-am creionat  o tură pe Traseul Cicloturistic al Dunării. Vroiam să văd, pentru început, cum se prezintă călătorului pe porțiunea Viena-Belgrad. Această bucată nu este foarte străbătută de cicloturiști din Europa de Vest. Parcurgerea lui implică o doză ridicată de adrenalină, aventură și necunoaștere. (în vara lui 2009 a fost inaugurată oficial porțiunea Budapesta-Belgrad printr-o tură europeană cu 200 de bicicliști. Aici găsiți filmulețul oficia).

După aproximativ cinci luni de pregătire mi-am dat seama că bugetul scârțâie și sunt șanse mari ca proiectul să nu debuteze la începutul lui aprilie 2009. Marele meu noroc a fost că Prin Tabăra de Mândre Arte mi-am găsit o parte din sponsori. Astfel cheltuielile destinate transportului și echipamentului au fost acoperite de Ducu Hotima și Bogdana Andraș.

O alta colaborarea fructoasă a fost  cu  cei de la Rotary Club Bistrița-Nosa. Aceast parteneriat a conferit  credibilitate presei, autorităților locale și nu în ultimul rând publicului.

Consider că cel mai important pion a fost Clubul de Cicloturism Napoca.  Fără Radu Mititean, directorul executiv de la CCN, nu aș fi fost prezent în mass-media locală, dar și centrală. În pagina cu Sponsori și Parteneri Media am menționat aparițiile principale.

O primă parte din proiect am reușit să o duc la capăt. Astfel am reușit să documentez Traseul Cicloturistic din Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia și România.  Pentru mine-i o mare realizare că am putut duce la capăt fiecare expediție.

Din păcate nu am avut succesul așteptat cu prezentările publice. Am organizat un număr de șapte proiecții. Trei la Bistrița, trei la Cluj și una la Bike Attack din Reșita. După aceste prezentări publice am ajuns la concluzia că publicul e foarte nișat. Și în acest caz e destul de dificil să transmiți un mesaj general.

Una peste alta a fost o experiență de viață minunată. Din acest proiect cicloturistic am reușit să descopăr multe lucruri străine până atunci ( puterea de a merge mai departe indiferent de situație, o stimă de sine foarte bună, cunoașterea limitelor proprii …..).

La final trebuie să mulțumesc familiei, prietenilor, oamenilor care mi-au oferit un mic ajutor, cititorilor……

Povestea merge mai departe chiar dacă am ajuns la final.

Anunțuri

Comments (7)

Tăşuleasa Social – locul unde voluntariatul se învaţă

Accept în ultima vreme mai toate invitaţiile primite de la Tăşuleasa SOCIAL.

După două zile de teorie aveam nevoie de practică. Dezvoltarea pragmatismului face parte din farmecul voluntariatului.

Punerea ideilor în aplicare

Locul unde a avut loc acţiunea-i Pădurea din Şes de la Orheiul Bistriţei. Tema atestatului din clasa a 12-a a fost această arie protejată. Pentru prima dată ştiam de gravitatea situaţiei.

Zona amintită adăposteşte diferite specii de stejar şi gorun, dar autenticitatea-i dată de laleaua pestriţă.  Din cauza păşunatului excesiv regenerarea pădurii nu se produce. La prima vedere parcă totul pluteşte. Impresia-i dată de numărul semnificativ al arborilor trecuţi de 60-80 de ani.

Covor de Toamnă

Conştientizarea. Asta-i partea frumoasă a unei astfel de acţiuni. Ajuns la faţa locului îţi dai seama că trebuie să opreşti într-un fel declinul. Voluntarii prezenţi au avut două oportunităţi. Să planteze puieţi de stejar ori să adune gunoaiele lăsate în urmă de grătărişti.

Două tabere, cu-n puternic elan muncitoresc, şi-au stabilit ca obiectiv să facă treabă. Mare parte din cei adunaţi la eveniment au ales să pună cu verdele-n sus un copăcel. În schimb eu am luat pulsul gunoaielor.

După acţiunea de ecologizare nu mi-a venit să cred că am în sac sute de doze.  Când am văzut covorul toamnei mai curat mi-am dat seama că nu am muncit degeaba. Trebuie să mulţumesc grătăriştilor că au avut, totuşi, bunul simţ să turtească dozele. Ocupă mai puţin spaţiu în saci dacă sunt presate în prealabil.

Dovada

Cum spuneam într-un articol anterior, trebuie să ne implicăm în rezolvarea problemele de lângă noi. În consecinţă am intrat şi pe frontul puieţilor. Am săpat, am plantat şi în urmă am lăsat cu bucurie un stejar.

Cu verdele-n sus

Finalul evenimentului

După o masă copioasă oferită de organizatori desertul a fost unul cultural. În primă fază Alexandru Tomescu a susţinut un recital la vioară cu note din Bach.

Spatiul de expunere

Alexandru Tomesc

Actul artistic primeşte un alt înţeles atunci când e reprezentat într-un spaţiu neconvenţional. Spun asta în urma vizionării expoziţiei lui Cosmin Bumbuţ. Folosind ca spaţiu de expunere copacii farmecul expoziţiei a crescut.

Expozitia

E de apreciat faptul că acţiunea a avut sprijinul persoanelor publice. Amintesc aici pe Marcel Iureş, Cosmin Bumbuţ, Adrian Ciubotaru.

Indiferent de locul ocupat în societate important e modul prin care transmiţi  mai departe mesajul.

Comments (2)

Despre Lucruri văzute şi trăite

În ultima vreme am participat la multe schimburi de idei şi ar fi normal să prezint lucrurile văzute şi trăite.

Pe blog nu mi-am prezentat încă oficial relaţia cu facultatea (motivul plecării în EUROPA a fost şi ăsta, plictiseala cronică de la cursuri şi seminarii) şi acuma urmează să-mi arăt simpatia (trebuie să recunosc că prea multă nu există).

La Studii Europene (CLUJ) cursul Europa-China e susţinut de Ovidiu Pecican (pe wikipedia puteţi să-i citiţi lunga activitate din sfera literară, publicistică, istorică…). Întâlnirile, în acest caz, sunt destul de atractive mai tot timpul. În sensul că pune accentul pe dialogul dintre profesor şi student (un adept al modelului humboldtian). Asta-i şi filosofia lui din câte am înţeles, cunoaşterea prin relaţionare. Cum temele de discuţie nu sunt clare schimbul de replici a coborât la un moment dat în sfera socială. Părerile se învârteau în jurul democraţiei participative şi modul prin care poate să mobilizeze populaţia.Voluntariatul până la urmă răspunde unei nevoi. În ciuda faptului că avem tendinţa să spunem că fiecare se descurcă cum poate. Pentru a cere un standard înalt de calitate trebuie să ne implicăm în problemele din jur. Ideile au fost susţinute de celebrele cazuri Roşia Montană respectiv Dracula Park. Două proiecte, în primă fază, aprobate de instituţiile statului. Mare noroc avem cu mobilizarea societăţii civile. Sunt momente când astfel de iniţiative trezesc conştiinţa colectivă.

***

Mai nou mi-am găsit un nouă provocare, un progam european de voluntariat. În consecinţă m-am înscris la ProVobis  – Centrul Naţional de Voluntariat din Cluj. Indiferent de problemele şi reticenţele pe care le întâmpin  merg mai departe în dezvoltarea personală.  Dificultăţile ar fi legate faptul că o serie de persoane încearcă să mă convingă cât de bine-i să mă dedic prezentului .  La 21 de ani m-am decis să mă pregătesc nu pentru prezent ci pentru viitor.

Revenind la ProVobis. În primă fază am spus că am fost chemat degeaba la cursul de voluntariat. Argumente aveam. Ceva similar am parcurs în 2006 la Tăşuleasa Social. Aproximativ cinci zile am fost iniţiat şi format în domeniul acesta. Totuşi mi-am dat seama că unele lucruri se învaţă pe parcurs. În sensul că nu ştiam că proiectele Danubius2009 respectiv VeloTUR ROMÂNIA sunt o formă de voluntariat pentru o idee. Rămân la simpla părere că cea mai bună lecţie se învaţă pe teren.

În concluzie. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară. Că tot aduceam aminte de Tăşuleasa Social am avut ocazia să particip la o acţiune desfăşurată în judeţul Bistriţa-Năsăud (în pădurea unde mi-am făcut atestatul în clasa a 12-a).


Comments (3)

Generaţia ECO plantează nu vegetează

Etapa a 2-a de împăduriri a demonstrat că prin muncă voluntară se pot realiza proiecte îndrăzneţe. La o acţiune de acest  gen poate contează mai puţin numărul tinerilor (200) sau al copăceilor (8000). Important este până la urmă rezultatul. Oamenii să conştientizeze că împăduririle sunt necesare pentru un viitor verde.

P.S: Pentru persoanele care văd plantările, în continuare,  ca o muncă inutilă vreau doar să le spun, sunt bucuros că le dau de muncă drujbiştilor.

dsc05784

dsc05775

dsc05772

Lasă un comentariu

Cu verdele-n sus

Ora Pământului a fost sărbătorită de tinerii din Bistriţa cu plantări de copăcei.

De şase ani Tăşuleasa Social organizează ample acţiuni de ecologizare. Este singura asociaţie care se implică activ în viaţa eco. a judeţului.

Prima rundă de plantări au avut loc pe teritoriul comunei  Miceştii de Câmpie.

Campaniile de mediu au ca principal scop înţelegerea mesajului și formarea corectă a unei culturi eco.

Am rămas surprins că în această zonă patriotismul local e inexistent. Mă aşteptam să văd numeroşi săteni dornici să planteze un copăcel.

Nu îmi pot explica de ce profesorii cheamă elevii la împăduriri doar pe motivul că-i „scoatem la aer”.  Unele voci ar spune că sunt pe drumul conştientizării, dar fără o cultură eco. mesajul nu-i înțeles. Sunt sigur că pentru această categorie a fost prima şi ultima acţiune.

P.S: Palmele pline de bătături demonstrează că nu am privit prea mult gropile lăsate-n în urmă.

Comments (2)

Pentru o zi grădinar

25 octombrie a fost ziua Curăţeniei de Toamnă în Grădina Botanică din Cluj. Cu ajutorul organizaţiei Team Work 50 de musafiri au îmbrăcat pentru trei ore haina grădinarului.

Lasă un comentariu

Birocraţia, un fenomen social?

Într-o societate care se-nchină la unicul partid cu nume arhicunoscut,banul, acţiunile de voluntariat sunt văzute cu suspiciune. În momentul de faţă totul se plăteşte nimic nu se face din spirit civic. Ne place postura de spectatori, criticăm orice mişcare greşită,dar nu luăm atitudine. Bistriţa suferă foarte mult la capitolul implicare, dacă ar fi primul şi ultimul ar fi bine. Multe spaţii verzi sunt betonate pentru a se integra-n peisaj (plomba botezată spaţiu de locuit situată pe strada Împăratul Traian între blocurile 37 şi 39 vorbeşte de la sine). Puţini sunt aceea care iau atitudine şi mai tot timpul rămân doar cu reclamaţia.

Acum multe luni mi-a venit “geniala idee” de a înmulţi numărul teilor din zona Hanului prin muncă voluntară.

Am trimis un comentariu pe siteul www.domnuleprimar.ro (mă adresam direct primăriei Bistriţa,dar momentan secţiunea vox populi e inactivă). După multe zile de aşteptare am aflat că Direcţia de Administrare a Domeniului Public e în măsură de a soluţiona această problemă. Printr-o cerere depusă explicam întreaga acţiune de ecologizare, 20 de tei cu verdele-n sus în zona amintită. Răspunsul e unul aşteptat:

“Analizând cererea depusă de dumneavoastră, înregistrată cu nr.47748/29.07.2008, vă comunicăm că plantările de arbori pe scuarurile din municipiul Bistriţa se efectuează de către Direcţia de Administrare a Domeniului Public,prin Sectorul Spaţii Verzi. În acest an, aceste lucrări vor fi reluate începând cu luna noiembrie.

Pentru clarificări cu privire la plantările de pe Calea Moldovei, vă rugăm să ne contactaţi la tel. 0263236443(sediu Sector Întreţinere Spaţii Verzi, str. Victor Babeş, nr.39)”. Înştiinţarea poartă semnătura viceprimarului George Avram şi a directorului Ioan Creţiu.

Astfel de mişcări ecologiste se pot face şi ilegal,dar am crezut că pot colabora eficient cu instituţile statului. Păcat că nu sunt depuse zilnic mii de cereri prin care bistriţenii să ia atitudine,trăiesc cu speranţa că noua generaţie ECO va luat cu asalt pădurile fără copaci.

Nu vreau să demonstrez incompentenţa unora sau altora. Vreau doar să arăt că lucrurile se mişcă după un anumit vânt, necunoscut publicului larg.

Lasă un comentariu