Posts Tagged danubius 2009

A 19 zi: Dunaföldvár-Kalocsa

Mai devreme sau mai târziu tot acolo ajung, îmi spuneam de fiecare dată când  făceam o pauză mai lungă.

Nu mă aşteptam ca în debutul zilei  Thomas să-mi ureze bună dimineaţa. Îmi plăcea stilul cum mergea. Extrem de liniştit străbătea fiecare kilometru. Pentru el norma nu exista.

Pe la ora 14 ne-am oprit pentru a face o scurtă pauză care s-a dovedit a fi mai lungă decât credeam. Când se întâlnesc doi cicloturişti povestea-i mai lungă decât kilometri parcurşi. Dacă de două zile pedalam cu Thomas trebuia să termin ziua la fel.

Aşteptarea a fost răsplătită.

Din cauza vremii care se anunţa (ploaie şi vânt puternic)  ne-am oprit la un aşa zis camping. A fost o provocare să discutăm cu gazdele. Noi desenam pe hârtie iei răspundeau pe nisip. Ideea era că vroiau pentru o cameră şi un loc de cort 10 euro. Thomas a fost cel care a plătit cazarea şi tot el mi-a arătat cum funcţionează sistemul de gătit.


Reclame

Lasă un comentariu

A 18 zi: Budapesta-Dunaföldvár

La Budapesta am simţit neputinţa în cea mai pură formă. Nu puteam să mă fac înţeles. Pentru mulţi unguri Traseul Cicloturistic al Dunării, Euro Velo 6, e o mare nebuloasă.

După multe ore de căutat Traseul Cicloturistic al Dunării am găsit un biciclist care ştia engleză şi mi-a fost ghid până aproape de pistă.

Nu am fost singurul care avea dificultăţi legate de Euro Velo 6. După ce mi-am luat rămas bun de la ghid m-am întâlnit cu Thomas care mergea spre Belgrad. În asemenea situaţii nu poţi fi nervos poate doar obosit.

Thomas era din Germania şi s-a descurat destul de bine. Putea să comunice cu oamenii în vârstă şi astfel am ieşit din încurcătură.

Dat fiind faptul că vroia să ajungă la Bucureşti mi-a pus câteva întrebări despre ţara noastră (dacă sunt supermarketuri, pensiuni, câini vagabonzi şi chiar legat de apa potabilă, semnalul la mobil). I-am explicat că suntem în UE şi poate să aibe siguranţa că o să fie bine. Drept răsplată am primit un frumos sistem de gătit TRANGIA.

Dacă Thomas a rămas la un motel eu am plecat să caut un loc de cort pe malul Dunării. Nu vroiam confortul de acasă (un pat curat şi o masă caldă) şi mă mulţumeam cu ce îmi oferea natura.

Norocul nu m-a părăsit pentru că eram optimist. Ştiam că o să fie bine. Şi aşa a fost. Un pescar m-a chemat la el în curte şi fără să ştie vreo limbă străină s-a înţeles cu mine.


Lasă un comentariu

A 17 zi: Budapesta

La categoria recomandări ar fi Dumbo Camping din nordul capitalei (Urom). Un loc curat unde cu siguranţă a doua oară te reîntorci.

Ceva care-i caracterizează

E uimitor să vezi cum japonezii fac cel puţin 20 de poze pe minut.

Românii aveau autocarele parcate aproape de cetate iar restul se aflau mai jos.

Italienii sunt zgomotoşi şi  îmbrăcaţi elegant.

Pensionarii germani au celebrele beţe de trekking.

Atmosfera de vacanţă plutea-n aer şi eram bucuros că mă aflam de 2 mai la Budapesta. Norocul meu a fost că am primit de la campaing o hartă în Româneşte cu centrul şi ce se poate vizita.

Sunt pasionat de istoria comunismului şi în capitala Ungariei există  Parcul Memento. E celebru prin statuile şi atmosfera din perioada comunistă. Din păcate nu am avut norocul să-l vizitez. Preţul biletului e exagerat din punctul meu de vedere (peste 1500 de forinţi).  Am reuşit să fac un tur memorabil al împrejurimilor. Zărind mici fragmente din uriaşele monumente.

Legat de Euro Velo 6. În BUDAPESTA nu a fost uşor de găsit şi am plecat destul de târziu din Budapesta (a doua zi pe la ora 14).

Evitaţi, pe cât posibil campingul, din Törökbálint. Pentru a sta o noapte la Fortuna Camping plăteşti 7 euro şi condiţiile sunt groaznice (mizeria-i cuvântul de ordine).



Lasă un comentariu

A 16 zi: Komaron/Komárno-Budapesta

Ideea de han – locul unde drumeţii se întâlnesc – încă nu a dispărut. Campingul  mai păstrează, şi astăzi, această posibilitate. Spun asta pentru că am avut bucuria să întâlnesc un cicloturistic francez la Juno Campaing.  Alex, pentru că despre el este vorba, a pedalat în mare parte pe traseul cicloturistic al Dunării şi urma să se întoarcă acasă cu trenul.

Dacă la Brastislava am ascultat un concert instrumental aici norocul nu mi-a surâs. O adunătură de punkeri o organizat un „superb” concert până aproape de răsărit. Mi-a părut rău că nu am avut dopuri de urechi.

Mă aflam la 80 de km de Budapesta şi nu îmi venea să cred că reuşeam în trei zile să văd trei capitale. Aveam deja 1000 de km făcuţi şi eram mulţumit că bicicleta s-a comportat onorabil.

Dacă în cazul meu situaţia era bună nu pot spune acelaşi lucru despre Alex. Roata spate era serios afectată şi singura soluţie pentru a ajunge cu bine acasă era o nouă jantă.

La 15 km de Budapesta prima pană din expediţie.

E uimitor să vezi cum o bicicletă cu serioase probleme (o spiţă lipsă) ajunge la Budapesta iar eu am ghinionul să facă pană.

După aproximativ o oră şi ceva am pornit din nou la drum.  Se anunţa vreme urâtă şi era imposibil să dorm în aer liber. Consultând harta cu campingurile  cel din Urom era chiar aproape de Budapesta şi astfel în următoarea zi nu mai aveam de pedalat prea mult.

Lasă un comentariu

A 15 zi: Bratislava-Komaron/Komárno

La prima oră a dimineţii (şase şi ceva) m-am trezit motivat. Trebuia să profit de vântul favorabil din spate.

Slovacia nu-i departe de România la capitolul respect. Şoferii folosesc pista de biciclişti chiar dacă şoseaua-i liberă. În primă fază am crezut că merg pe contrasens.

Legat de Traseul Cicloturistic al Dunării, pot spune, că-i aproape inexistent în Slovacia. Lipsa marcajelor e principala problemă (unul la 50 de km), dar pentru a ajunge acasă eşti obligat să mergi mai departe.

Komaron/Komárno e cel mai ciudat oraş vizitat. Diferenţa culturală, economică, între Komárno (oraşul slovac) şi Komárom (oraşul din  Ungaria) e foarte vizibilă. TESCO din oraşul maghiar e luat cu asalt de slovaci pentru că-i ieftin.

La rubrica recomandări aş pune campingul din Komárom- Juno Campaing. Chiar dacă-i frecventat de rulotişti au locuri pentru corturari. În preţul de 7 euro intră un loc bun de pus cortul, duşuri şi toalete curate, chiar şi o bucătărie unde îţi poţi face supa la plic.


Lasă un comentariu

A 14 zi: Bratislava

După aproximativ zece ore de pedalat cu un vânt neprietenos am ajuns la Bratislava.

Dacă în Viena nu am reuşit să văd celebrul Ringstrasse cu istoria şi frumuseţea lui aici am avut ocazia să privesc cu încântare Oraşul Vechi.

Centrul nu-i foarte mare, dar destul de bine întreţinut pentru a pierde vremea câteva ore. Se anunţa un concert instrumental şi am întârziat căutarea unui loc de cort pe zi.

Slovacii sunt oameni calzi şi deschişi. Am fost întrebat, de un biciclist, unde merg, de unde vin…

Când i-am dezvăluit naţionalitatea mi-a povestit intenţia lui de a vizita Ucraina şi apoi România. Am fost bucuros să-i recomand, cu încredere, să pedaleze prin nordul ţării noastre.

La capitolul curiozităţi ar fi două.

1.Semafoarele pentru pietoni practic nu există în Bratislava (nu mă pot pronunţa la nivel naţional). Mai bine spus. Toată lumea nu ţine cont că-i verde sau roşu. Motivul ar fi legat de timpul prea scurt cât ţine verdele (sub 15 de sec.) şi astfel vezi haosul de pe lume. Chiar eu m-am alăturat maselor când am văzut că păşesc cu încredere.

2.M-am oprit pentru alimentare la un TESCO foarte aproape de centru. Să nu îmi spună cineva că-i criză. Coada de la casă se unea cu alte cozi de nu ştiai unde începe şi unde se termină. Un bătrânel încerca să-mi explice să las coşul lângă casă şi i-am răspuns în engleză. Domnişoara de la casă a făcut pe traducătorul şi aşa am ieşit din impas. Preţurile sunt suportabile odată cu trecerea la moneda unică europeană.

Se anunţa o noapte rece cu vânt puternic din spate (am simţit asta la ieşire din capitală). Mi-am montat cortul lângă pista de biciclişti convins că necazurile din ziua asta erau pe sfârşite (dimineaţa şi seara ploaie, vânt din lateral-faţă, o uşoară oboseala care câştiga teren). Nu am ancorat cortul în toate punctele şi astfel toată noaptea am dormit pe diagonală (rafalele scurte te şocau prin viteza şi precizia lor).


Comments (2)

A 14 zi: Viena-Bratislava

Dimineaţa nu a fost una fericită pentru mine. M-am trezit asediat de o ploaie de primăvară şi îmi făceam griji că amân plecarea cu câteva ore. Stupoare. Soarele a ieşit învingător după zece minute şi în jur de ora 9,30 (în general asta era ora plecării) am pornit spre capitala Slovaciei.

O lege a lui Murpy spune, dacă ceva poate merge prost, va merge prost. Spun asta pentru că am avut parte peste zece ore de un vânt puternic din lateral-faţă . Un bun motiv pentru a admira cu atenţie orice mişcare.

Traseul cicloturistic al Dunării după Viena e aproximativ 40 de km. prin Parcul Naţional Dunărea. Peisajul e unic prin fauna şi flora existentă. Pentru prima dată am văzut fazani şi căprioare (îmi amintesc că un pui s-a uitat mirat la mine câteva secunde) de aproape.

Împrejurimile de lângă Haimburg nu trebuie evitate dacă vizitezi Bratislava. Pozele demonstrează acest lucru.


Lasă un comentariu

« Newer Posts · Older Posts »