FOTO-EXPEDIŢIA CICLOTURISTICĂ “DANUBIUS 2009”

Clubul de Cicloturism “NAPOCA” (CCN) în colaborare cu Clubul Montan “Apuseni” (CMA) invită publicul clujean MIERCURI 13 ianuarie 2010, de la ora 20:00, la Facultatea de Geografie a UBB ( str. Clinicilor nr. 5-7, în Complexul “Haşdeu”) et.I sala 43, la o PROIECŢIE DE IMAGINI pe tema FOTO-EXPEDIŢIA CICLOTURISTICĂ “DANUBIUS 2009”, susţinută de VICTOR PERDEVARĂ. Intrarea este liberă.

Click pentru a vedea afişul într-un format mai mare



Anunțuri

Comments (7)

Pe drumuri verzi

Zilele trecute am auzit de campania „Planeta eşti tu” prin care te invită să spui celor din jur cât de verde eşti răspunzând la o întrebare: Dacă ai fi Pământul pentru o zi, ce le-ai transmite oamenilor?

Nu mi-a trebuit foarte mult timp să mă gândesc la replică. Proiectele coordonate anul acesta (Danubius 2009 respectiv VeloTUR România 2009) răspund în mod direct prin obiectivele realizate. De pildă mobilitatea oamenilor. Poţi face un concediu ECO reuşit, inclusiv unul prin mai multe ţări, fără a apela la autoturism sau alte mijloace motorizate de transport. La fel de important pentru noi toţi este ecosistemului Dunării. Străbătand pe bicicletă mai multe parcuri naţionale şi naturale de pe „Culoarul Verde al Dunării” am văzut cât de necesare, din punct de vedere al biodiversităţii, sunt aceste oaze verzi.

Aceste două expediţii vreau să le transmită oamenilor că putem utiliza bicicleta dincolo de spaţiul urban. Astfel contribuim în mod direct la schimbarea mult dorită, reducerea emisiilor de CO2.

Comments (13)

Tăşuleasa Social – locul unde voluntariatul se învaţă

Accept în ultima vreme mai toate invitaţiile primite de la Tăşuleasa SOCIAL.

După două zile de teorie aveam nevoie de practică. Dezvoltarea pragmatismului face parte din farmecul voluntariatului.

Punerea ideilor în aplicare

Locul unde a avut loc acţiunea-i Pădurea din Şes de la Orheiul Bistriţei. Tema atestatului din clasa a 12-a a fost această arie protejată. Pentru prima dată ştiam de gravitatea situaţiei.

Zona amintită adăposteşte diferite specii de stejar şi gorun, dar autenticitatea-i dată de laleaua pestriţă.  Din cauza păşunatului excesiv regenerarea pădurii nu se produce. La prima vedere parcă totul pluteşte. Impresia-i dată de numărul semnificativ al arborilor trecuţi de 60-80 de ani.

Covor de Toamnă

Conştientizarea. Asta-i partea frumoasă a unei astfel de acţiuni. Ajuns la faţa locului îţi dai seama că trebuie să opreşti într-un fel declinul. Voluntarii prezenţi au avut două oportunităţi. Să planteze puieţi de stejar ori să adune gunoaiele lăsate în urmă de grătărişti.

Două tabere, cu-n puternic elan muncitoresc, şi-au stabilit ca obiectiv să facă treabă. Mare parte din cei adunaţi la eveniment au ales să pună cu verdele-n sus un copăcel. În schimb eu am luat pulsul gunoaielor.

După acţiunea de ecologizare nu mi-a venit să cred că am în sac sute de doze.  Când am văzut covorul toamnei mai curat mi-am dat seama că nu am muncit degeaba. Trebuie să mulţumesc grătăriştilor că au avut, totuşi, bunul simţ să turtească dozele. Ocupă mai puţin spaţiu în saci dacă sunt presate în prealabil.

Dovada

Cum spuneam într-un articol anterior, trebuie să ne implicăm în rezolvarea problemele de lângă noi. În consecinţă am intrat şi pe frontul puieţilor. Am săpat, am plantat şi în urmă am lăsat cu bucurie un stejar.

Cu verdele-n sus

Finalul evenimentului

După o masă copioasă oferită de organizatori desertul a fost unul cultural. În primă fază Alexandru Tomescu a susţinut un recital la vioară cu note din Bach.

Spatiul de expunere

Alexandru Tomesc

Actul artistic primeşte un alt înţeles atunci când e reprezentat într-un spaţiu neconvenţional. Spun asta în urma vizionării expoziţiei lui Cosmin Bumbuţ. Folosind ca spaţiu de expunere copacii farmecul expoziţiei a crescut.

Expozitia

E de apreciat faptul că acţiunea a avut sprijinul persoanelor publice. Amintesc aici pe Marcel Iureş, Cosmin Bumbuţ, Adrian Ciubotaru.

Indiferent de locul ocupat în societate important e modul prin care transmiţi  mai departe mesajul.

Comments (2)

Despre Lucruri văzute şi trăite

În ultima vreme am participat la multe schimburi de idei şi ar fi normal să prezint lucrurile văzute şi trăite.

Pe blog nu mi-am prezentat încă oficial relaţia cu facultatea (motivul plecării în EUROPA a fost şi ăsta, plictiseala cronică de la cursuri şi seminarii) şi acuma urmează să-mi arăt simpatia (trebuie să recunosc că prea multă nu există).

La Studii Europene (CLUJ) cursul Europa-China e susţinut de Ovidiu Pecican (pe wikipedia puteţi să-i citiţi lunga activitate din sfera literară, publicistică, istorică…). Întâlnirile, în acest caz, sunt destul de atractive mai tot timpul. În sensul că pune accentul pe dialogul dintre profesor şi student (un adept al modelului humboldtian). Asta-i şi filosofia lui din câte am înţeles, cunoaşterea prin relaţionare. Cum temele de discuţie nu sunt clare schimbul de replici a coborât la un moment dat în sfera socială. Părerile se învârteau în jurul democraţiei participative şi modul prin care poate să mobilizeze populaţia.Voluntariatul până la urmă răspunde unei nevoi. În ciuda faptului că avem tendinţa să spunem că fiecare se descurcă cum poate. Pentru a cere un standard înalt de calitate trebuie să ne implicăm în problemele din jur. Ideile au fost susţinute de celebrele cazuri Roşia Montană respectiv Dracula Park. Două proiecte, în primă fază, aprobate de instituţiile statului. Mare noroc avem cu mobilizarea societăţii civile. Sunt momente când astfel de iniţiative trezesc conştiinţa colectivă.

***

Mai nou mi-am găsit un nouă provocare, un progam european de voluntariat. În consecinţă m-am înscris la ProVobis  – Centrul Naţional de Voluntariat din Cluj. Indiferent de problemele şi reticenţele pe care le întâmpin  merg mai departe în dezvoltarea personală.  Dificultăţile ar fi legate faptul că o serie de persoane încearcă să mă convingă cât de bine-i să mă dedic prezentului .  La 21 de ani m-am decis să mă pregătesc nu pentru prezent ci pentru viitor.

Revenind la ProVobis. În primă fază am spus că am fost chemat degeaba la cursul de voluntariat. Argumente aveam. Ceva similar am parcurs în 2006 la Tăşuleasa Social. Aproximativ cinci zile am fost iniţiat şi format în domeniul acesta. Totuşi mi-am dat seama că unele lucruri se învaţă pe parcurs. În sensul că nu ştiam că proiectele Danubius2009 respectiv VeloTUR ROMÂNIA sunt o formă de voluntariat pentru o idee. Rămân la simpla părere că cea mai bună lecţie se învaţă pe teren.

În concluzie. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară. Că tot aduceam aminte de Tăşuleasa Social am avut ocazia să particip la o acţiune desfăşurată în judeţul Bistriţa-Năsăud (în pădurea unde mi-am făcut atestatul în clasa a 12-a).


Comments (3)

VeloTurul României Bâlea Cascadă-Sighişoara-Praid-Reghin-Bistriţa

Pentru mine nu a fost o experienţă uimitoare adunarea            ciclism.ro . De la distanţă se putea vedea foarte bine că-i o sărbătoare a grătăriştilor de duminică.  Poate doar plecarea cicloturiştilor în ultima zi a mai salvat evenimentul.

La intrare în CÂRTIŞOARA (satul de unde Badea CÂRŢAN o păşit în lume) am întâlnit un grup de polonezi. Din câte am înţeles undeva prin Turcia vroiau să ajungă. Prietenul Andrei (cu el am pedalat în aprilie până la BALATON)  şi-ar fi schimbat planurile, dar în lipsă de bani o rămas pentru un mic tur al ţării. Cine n-ar vrea să facă parte dintr-o asemenea expediţie cu două cicloturiste la bord? Concluzia. Dacă nu eşti bine ancorat în realitate femeile astea îţi schimbă acul busolei.

Împreună cu Andrei respectiv Lucian şi Alina pe tandem am reuşit să ne realizăm un traseu comun. Mă simţeam obosit şi doream să cunosc mai bine atmosfera grupului.

Cârtişoara-Agnita-Sighişoara

Porţiunea aceasta rămâne unică prin satele săseşti ancorate încă-n trecut. Bisericile Fortificate, în schimb,  sunt într-o avansată stare de degradare şi progamele de reabilitare încă nu-şi fac simţită prezenţa. Pentru cei pasionaţi de istorie şi cultură recomand să  descopere farmecul regiunii.

La Sighişoara am dat peste alţi biciclişti tot pe tandem, împreună am pus corturile nu departe de cetate. A doua zi cei şase veloruţionişti au luat burgul la pas. Nu m-am putut bucura de vizită şi am decis să fac câteva poze. Un sentiment similar l-am avut  în tura din aprilie. Şi atunci cheful de văzut a murit în faşă spre final. Poate oboseala, poate moralul scăzut, dar  un lucru-i cert, vreau să revin.

Sighişoara-Sovata-Praid

Când faci parte dintr-un grup instinctul de turmă funcţionează la capacitate maximă. În mod normal nu aş fi pedalat pe europeanul ce leagă Sighişoara de Mureş, dar asta a fost decizia grupului. Ar fi fost un traseu pitoresc spre Odorheiul Secuiesc . De aici, pe drumul naţional, luam calea Praidului.

În ultimele zile o dat ăştia cu duşul într-o veselie şi efectele s-au văzut mai târziu. Dacă aş fi fost singur mă opream la primele semne de vreme rea într-un birt sătesc. Recomand să aveţi grijă cu duşurile reci. Dacă vrei să mergi mai departe sunt şanse mari să te epuizezi din punct vedere fizic şi psihic.

La campingul din Sovata hainele au rămas ude-n raniţă. A fost prima noapte când cortul meu a trebuit să treacă un test. Până aproape de răsărit vântul şi ploaia şi-a demonstrat vitejia. Ceilalţi colegi, în schimb, au întâmpinat ceva probleme. Intrând apa în cort s-au udat sacii de dormit, hainele şi echipamentul au plutit.  Cum stai cu moralul dimineaţa dacă te trezeşti în derivă?

Legat de ANDREI pot spune că-i pasionat de boschetăreală. A găsit în stilul lui caracteristic o frumoasă vilă interbelică părăsită. Un loc perfect pentru o noapte agitată.

La Praid din cauza sezonului musonic care şi-a intrat din nou în drepturi am decis să mă întorc acasă.

Experienţa din salină mi-a amintit de orele de chimie. Prima regulă a fost să nu gustăm din substanţe şi mi-am seama de ce. Toată ziua mâncarea, fructele şi apa au avut un gust sălciu.

Praid-Sovata-Reghin-Bistriţa

În acest VeloTUR am pedalat pe numeroase drumuri. Bucata ce leagă Sovata de Reghin se înscrie în rutele recomandate pentru cei pasionaţi de drumeţii. Valea Nirajului mi-a demonstrat că mai avem încă peisaje ancorate-n trecut.Atras de profunzimea  peisajului am pus cortul la Mustang Camping . Rămâne pentru mine cel mai frumos şi liniştit camping din România.

A doua zi mă gândeam dacă pot trage o concluzie după experienţa avută.

Vacanţa eco 2009 e unică prin faptul că am putut cunoaşte mai bine pulsul ţării. De la firul ierbii poţi trage corect linie. După aproximativ 40 de zile de hoinărit prin Banat, Muntenia,Dobrogea, Moldova, Ardeal şi Secuime aş putea scrie un roman.

Trăiască veloruţia şi vacanţa necovenţională. Povestea merge mai departe….

Comments (8)

VeloTurul României Bacău-Bâlea Cascadă

Zilele petrecute în Dobrogea m-au afectat din punct vedere fizic.  Pentru a putea ajunge acasă pe bicicletă aveam nevoie de câteva zile de pauză. Nu vroiam să forţez şi am decis să merg cu trenul până la Bacău unde m-am întâlnit cu Anton Duma care făcea ultimele pregătiri pentru Turul Europei.

Startul s-a dat din satul natal Valea Mare. Anton a reuşit să împărtăşească pasiunea pentru frumos şi unui consătean, Celestin. Împreună am plecat spre întâlnirea anuală a bicicliştilor care se desfăşoară la începutul lui august. Locul de întâlnire-i la poalele Transfăgăraşanului.

Din motive legate de siguranţă evit europenele şi pedalez pe drumuri secundare, judeţene, naţionale. Vroiam să simt atmosfera grupului şi am lăsat pentru câteva zile pretenţiile.

Când faci parte dintr-un grup ambiţia şi devotamentul e mai ridicat. Aceste lucruri sunt necesare pentru a putea parcurge distanţe lungi. Reuşeşti să-ti faci norma stabilită, dar nu mai ai timp să relaţionezi.

Mi-a plăcut, cât am fost singur, să schimb o vorbă cu cineva. Acuma totul s-a transformat într-o alergătură.

În Prima zi am ajuns la poalele pasului Oituz.

Înainte de monta cortul aveam nevoie de o baie rece şi râul Oituz mi-a oferit acest lucru. În general nu folosesc săpun, şampon când mă spăl într-un râu. Trebuie să rămâi ecologist şi atunci când eşti în contact cu natura.

Pasul Oituz-Târgul Secuiesc-Reci

Am decis ca în următoarea zi să ne întâlnim pe traseu şi să pedalăm fiecare în ritmul său (eu mai încet, Celestin şi Anton într-un ritm mai susţinut).  Prima oprire a fost în Târgul Secuiesc unde am mâncat cea mai bună supă cremă de fasole. Apoi am căutat într-un second ceva haine pentru biciclişti.

Seara am pus cortul la campingul din Reci unde am spălat rufele murdare.

Reci-Braşov-Codlea-Făgăraş (110)

În a 3-a zi am pedalat împreună până la Braşov. Eu aveam chef de vizitat şi stat iar Anton cu Celestin de alergat. După ce am admirat Piaţa Sfatului, Biserica Neagră şi o parte din centru mi-am propus să mă prindă noaptea la Făgăraş (noroc cu neamurile).

După 110 km făcuţi într-o zi m-am simţit anesteziat şi mergeam în reluare până la Cârtişoara. Efortul a fost răsplătit cu două zile de pauză şi relaxare într-un râu de munte.

Comments (4)

Dobrogea cu apusurile si rasaturile sale

Comments (8)

« Newer Posts · Older Posts »