Archive for Trăiască Veloruţia

A 24 zi: Novi Sad – Belgrad

După o noapte zgomotoasă (ritmuri balcanice până aproape de răsărit) am plecat spre Novi Sad să văd cetatea şi urmele lăsate de americani. Oraşul merită văzut pentru că are ce arăta. Belgradul nu-i departe pentru un cicloturist odihnit, dar pentru mine aproximativ 80 de km (pe EURO VELO 6) erau foarte mult. Bun motiv pentru a admira priveliştea.

Am lăsat în urmă NOVI SADUL cu gândul că într-o altă zi o să-i fac o nouă vizită. Nu departe se află o altă aşezare cu un potenţial istoric bogat. Sremski Karlovici (click pentru mai multe informaţii) se află la 10 km şi nu trebuie evitat dacă sunteţi prin zonă. Aici am savurat o foarte bună prăjitură ajunsă în Serbia pe filieră nemţească.

Lângă tabla Euro Velo 6 pe care scria -Belgad 81 de km- am cumpărat energie numai bună pentru următorii kilometri. O miere de rapiţă foarte aromată.

În Serbia Traseul Cicloturistic al Dunării (cu mici excepţii) se poate spune că-i acceptabil. Lipsa campingurile şi a supermarketurilor rămâne încă o problemă.  De evitat campatul în oraşe, dar în zonele rurale toată lumea te asigură că o să prinzi următoarea zi în Serbia. Sunt prieteni cu toată lumea. Mai puţin cu americanii şi kosovarii.

Încercam pe final să evit greşelile făcute în trecut (să campez în oraş). La 30 de km de Belgrad mi-am montat cortul (în Stara Pazova) pe un teren de fotbal. Dimineaţa mi-am dat seama că boxele erau instalate pe gard. Au avut cei drept vecinii mei bunul simţ să nu facă disco bum-bum toată noaptea.

Reclame

Lasă un comentariu

A 23 zi: Karukovo-Novi Sad

După 12 ore de somn şi numeroase duşuri de relaxare am pedalat într-un ritm tare fain împreună cu cei doi cicloturişti până la Backa PalankaSabrina avea la activ numeroase expediţii şi una din ele a fost în iarna lui 2008  (şase săptămâni prin Sudan şi Ethiopia). Nu s-a aventurat singură ci împreună cu alţi iubitori ai cicloturismului din Germania.

Începea să îmi placă Serbia foarte mult. Oamenii te priveau cu respect şi spun asta în urma unei experienţe unice. Neavând apă-n sticlă am întrebat  un sârb de VODA. După 2 minute mi-a înmânat o sticlă de apă plată şi nu ştiam cum să-i mulţumesc în SÂRBĂ. Mi-a picat fisa-n şi i-am răspuns prin VALA. O început să-mi povestească în câteva cuvinte(trei în engleză restul în sârbă şi tot aşa) că are un fiu în Australia, că asta-i barca lui, pisicile. Şi în final mi-a lăsat o carte de vizită.

Seara iar am nimerit bine. Am mâncat o slănină bună şi peste astea un păhărel de ţuică – foarte slabă. Toate oferit de un sârb mustăcios. Ştiam de la Aton Duma de ospitalitatea sârbească şi acuma o simţeam pe propria piele.

Lângă casă avea  cel mai bun loc de pus cortul – un loc umbros cu iarbă.  Tot acolo am făcut prima noapte albă din tură. La miezul nopţii când ceasul spunea că-i 9 mai vecinii din cartier mi-au urat, fără să ştie, LA MULŢI ANI.

Până aproape de răsărit a fost atmosferă de disco bum-bum.

Lasă un comentariu

A 22 zi: Apatin-Karukovo

Fiind într-o dispoziţie bună am reuşit să văd centrul oraşului Apatin (pe aici se face şi celebra bere cu cerbu pe etichetă).
Oamenii mi-au explicat, prin semne, că o sa am  probleme cu „miliţia” dacă nu merg pe lângă bicicletă pe pietonal.

La ieşire din oraş, spre NOVI SAD, e o pistă de biciclişti pe lângă şosea. Mare parte din ele sunt ne-ntreţinute, dar practicabile. În Serbia bicicliştii sunt cei mai claxonaţi(chiar şi sictiriţi pe alocuri) participanţi la trafic. Eram de două zile şi mă simţeam în privinţa asta ca acasă.

Puteam alege drumul spre NOVI SAD (90 de km), dar am mers  pe EURO VELO  6 care-i mai lung cu vreo 50 de km.

La BOGOJEVO era vama de ieşire din SERBIA şi intrare în Croaţia. Am amânat vizita în oraşul VUKOVAR pentru altă zi. Totul se lega de  oboseala pe care o simţeam de câteva zile. Mai aveam de tras încă 300 de km până la graniţa cu România.

După Karakuvo am găsit o pensiune vânătorească (15 euro+mic dejun inclus) unde am stat la poveşti cu doi cicloturişti germani (erau curioşi cum stă treaba în România cu naşu’  şi bicicleta în tren).

Apa caldă funcţiona în reprize şi uite aşa am făcut de vreo trei ori duşuri scoţiene. Mi-am dat seama cât de mult influenţează -moralul, fizicul, psihicul- un duş. Poate-i doar o simplă aparenţă.

În Serbia-i de recomandat sa plăteşti cazarea în dinari pentru a evita unele surprize neplăcute.  Având două hârtii de 10 euro restul de 5 euro au fost în dinari. În multe cazuri poţi să primeşti o ţeapă.

Pentru prima dată în tură am dormit 12 ore ca lemnu.

Lasă un comentariu

A 21 zi: Baja-Apatin

După întâlnirea de poveste cu vulpea am rămas fără mâncare. Noroc că mai aveam prin buzunare nişte seminţe de bostan cumpărate la Bratislava cu 2 euro.

Singurul lucru de consemnat e faptul că la un moment dat telefonul mi-a spus bun venit în Serbia. Tradus s-ar putea spune, frate ai intrat fradulos. Noroc că am găsit o bază militară ungurească şi lucrurile au revenit la normal.

De la Baja  am pedalat prin Parcul Naţional Dunărea.Las fotografiile să vorbească.

Serbia

Din primele clipe Serbia te impresionează prin contrastele puternice. Dacă în Ungaria Lada era maşina poporului aici Yugo şi Zastava erau omniprezente.

Obiectivul zilei fiind atins (să trec graniţa) am căutat un loc de cort. Am lasat Şomborul şi vila lui Tito-n spate. Motivul. Te costa aproape 20 de euro să dormit o noapte pe când la Hotel Boschet-Cochet cazarea-i gratis. Camapatul într-un loc sigur rămânea varianta cea mai ieftină.

Sârbii sunt foarte primitori şi ăsta nu-i un compliment fără valoare.

Cum montam cortul, pe un teren de joacă, văd că apare cineva. Mă întrebamm în ce limbă să-i abordez. Rămân surprins că îmi răspunde în engleză (după experienţa din Ungaria limba gimnastică se perfecţiona). Aflu că satul unde am ajuns e liniştit, nu deranjez pe nimeni dacă stau acolo. Oamenii au încercat să-mi ofere o primire cât mai bună.

Revine mai târziu împreună cu vecinul care avea ceva mâncare. Primesc cu bucurie cina (un sandwich, o pulpă de pui, pâine, o prăjitură şi o chestie anti ţântari).

Toată lumea o plecat la somn numai un câine o rămas să mă păzească. Ştia destul de bine româneşte în sensul că-i ziceam să tacă (avea reprize de lătrat la ore bine stabilite) şi repede se conforma. La un moment dat observ că avea o burtă ciudată cortul. Dacă-i paznic…atunci de ce doarme-n post?  Marş…

Comments (2)

A 20 zi: Kalocsa-Baja

Thomas mi-a propus să dorm în patul matrimonial şi astfel cortul a rămas neatins.  Pentru a evita un posibil conflict cu gazda vroiam să simulez că am dormit în cort(mai aproape de răsărit), dar mi-am dat seama că-i prea obositoare mutarea.Asta o fost înţelegerea. 7 euro pentru cuşca câinelui şi aproximativ 3 euro pentru peticul de pământ. Ideea-i că îi greu să te cerţi prin semne şi prin înjurături universale (degetul mijlociu). Trebuie să recunosc că-i cel mai groaznic camping văzut până atunci. Duşurile nu funcţionau, căbănuţele erau ofilite rău. Noroc că Thomas o plătit toată distracţia şi nu am regrete prea multe.

La Kalocsa am rămas singur şi nu m-am gândit să o iau spre Szeged (în două zile eram la Timişoara). Doream să îmi respect până la capăt traseul propus (Belgradul era la 400 de km).

Nu mai aveam mult şi părăseam Ungaria.

După 15 de zile pot spune că-i o destinaţie de vacanţă ieftină. În ciuda faptului că puţină lume vorbeşte engleză te poţi descurca prin semne până pică fisa.

Aici Lada-i maşina poporului. Nu de puţine ori am văzut cum  bijuteria familiei era cârpită pe marginea drumului.

Părerea mea despre mersul de unul singur….

Când pedalezi în natură singurătatea se confundă cu libertatea.

Până la urmă schimbul intercultural contează la finalul expediţiei şi mai puţin că ai mers singur.

Seara târziu, la 20 de km de Baja, am campat lângă Dunăre şi tot aici o vulpe a servit fără teamă pateu cu pâine (mi-am făcut curaj să înfrunt inamicul doar cu frontala).

Lasă un comentariu

A 19 zi: Dunaföldvár-Kalocsa

Mai devreme sau mai târziu tot acolo ajung, îmi spuneam de fiecare dată când  făceam o pauză mai lungă.

Nu mă aşteptam ca în debutul zilei  Thomas să-mi ureze bună dimineaţa. Îmi plăcea stilul cum mergea. Extrem de liniştit străbătea fiecare kilometru. Pentru el norma nu exista.

Pe la ora 14 ne-am oprit pentru a face o scurtă pauză care s-a dovedit a fi mai lungă decât credeam. Când se întâlnesc doi cicloturişti povestea-i mai lungă decât kilometri parcurşi. Dacă de două zile pedalam cu Thomas trebuia să termin ziua la fel.

Aşteptarea a fost răsplătită.

Din cauza vremii care se anunţa (ploaie şi vânt puternic)  ne-am oprit la un aşa zis camping. A fost o provocare să discutăm cu gazdele. Noi desenam pe hârtie iei răspundeau pe nisip. Ideea era că vroiau pentru o cameră şi un loc de cort 10 euro. Thomas a fost cel care a plătit cazarea şi tot el mi-a arătat cum funcţionează sistemul de gătit.


Lasă un comentariu

A 18 zi: Budapesta-Dunaföldvár

La Budapesta am simţit neputinţa în cea mai pură formă. Nu puteam să mă fac înţeles. Pentru mulţi unguri Traseul Cicloturistic al Dunării, Euro Velo 6, e o mare nebuloasă.

După multe ore de căutat Traseul Cicloturistic al Dunării am găsit un biciclist care ştia engleză şi mi-a fost ghid până aproape de pistă.

Nu am fost singurul care avea dificultăţi legate de Euro Velo 6. După ce mi-am luat rămas bun de la ghid m-am întâlnit cu Thomas care mergea spre Belgrad. În asemenea situaţii nu poţi fi nervos poate doar obosit.

Thomas era din Germania şi s-a descurat destul de bine. Putea să comunice cu oamenii în vârstă şi astfel am ieşit din încurcătură.

Dat fiind faptul că vroia să ajungă la Bucureşti mi-a pus câteva întrebări despre ţara noastră (dacă sunt supermarketuri, pensiuni, câini vagabonzi şi chiar legat de apa potabilă, semnalul la mobil). I-am explicat că suntem în UE şi poate să aibe siguranţa că o să fie bine. Drept răsplată am primit un frumos sistem de gătit TRANGIA.

Dacă Thomas a rămas la un motel eu am plecat să caut un loc de cort pe malul Dunării. Nu vroiam confortul de acasă (un pat curat şi o masă caldă) şi mă mulţumeam cu ce îmi oferea natura.

Norocul nu m-a părăsit pentru că eram optimist. Ştiam că o să fie bine. Şi aşa a fost. Un pescar m-a chemat la el în curte şi fără să ştie vreo limbă străină s-a înţeles cu mine.


Lasă un comentariu

« Newer Posts · Older Posts »