ECO blog

Dat fiind faptul că eram la aproximativ 80 de km de Viena am decis să mai stau câteva ore în Sopron. Trebuia să trimit un mesaj la club și nu în ultimul rând să caut o nouă butelie  de gaz.

În Ungaria nimeni nu înțelege limba engleză și nu mi-a fost ușor să găsesc un internet cafe.
La un magazin de bicicliști am întrebat de butelie și internet (logic că au dat din umeri).

Intram din magazin în magazin (în special în cele cu componente și accesorii pentru calculatoare) în speranța că știe cineva un internet cafe. După lungi căutări am zărit un grup de oameni
străini locului și…stupoare.

Blestematul ăsta de internet era la doi pași de magazinul de biciclete. Mă gândesc că data viitoare să vin  cu un caiet (alimente, expresii, obiective etc). Dacă nu-i pică fisa scot caietul și arăt ce caut.

Butelie am găsit doar prin înțepare și nu aveam ce face cu ea.

Despre Sopron pot spune că-i  aglomerat și că stă bine la partea cu bicicliștii.

Nu mai suportam drumul ăsta aglomerat (am avut norocul că TIR-urile nu au ce căuta pe aici) și trăgeam tare să trec granița.

Ajuns în Austria mi-am dat seama că harta Ungariei mă poate  ajuta în linii mari. Cu ajutorul marcajelor cicloturistice  încercam să mă apropii de un sat (dacă ajungi intr-o localitate care-i pe direcția Viena e imposibil să nu mergi bine). Mă chinuiam să mă localizez și tot timpul se oprea cineva să îmi dea informații (următoarea localitate în general). La un moment dat am primit o hartă cu tot landul și în sfârșit știam pe unde să o iau.

Multe lucruri am remarcat în Austria, dar pot spune că unul chiar m-a uimit. Aveam de urcat un deal (pentru austrieci e munte) și stăteau după mine până aveau vizibilitate bună. Nu am fost claxonat, înjurat că-i stau în drum.

După experiența de noaptea trecută am campat în Himberg (la 10 de km de capitală) lângă un teren de golf.

După câteva nopţi de dormit în  cort evitam campatul în oraş.  Nu aveam altă soluţie decât să ies din Sumeg.

La 10 km de Sumeg am găsit într-o localitate un teren de fotbal (locul ideal pentru montat cortul). Sentimentul de frică (că vine cineva şi îmi fură bicicleta) începuse să dispară.

Până la Sopron am pedalat pe un drum interzis bicicliştilor ( foarte multe table îţi aminteau asta) şi eram singur că nu o să fiu întrebat de sănătate. E foarte interesant că pistele sunt inexistente până la graniţa cu Austria.

Foarte mulţi rulotişti şi motociclişti din Austria şi Germania se îndreptau spre Balaton. De remarcat la rulotişti sunt bicicletele frumos aşezate-n spate.

Pe la ora şapte am ajuns la Sopron şi trebuia să mă aprovizionez de la primul Tesco (unul din supermarketurile ieftine din Ungaria) ieşit în drum. Din păcate nu am reuşit să găsesc campingul şi parcul a fost singura soluţie. Mă pot resemna cu ideea că am dormit lângă hotelul Szieszta.

În ultima zi locul de cort nu a fost pe malul lacului ci lângă o cultură de viţă de vie. Pentru prima oară  am auzit fazanii (spre finalul turei mi-am dat seama cine făcea aşa urât). Colegul o crezut că-i vulpe turbată şi eu râdeam de el că  o moară-n chinuri.

Ne propusesem să ajungem în ziua asta la Tapolca (aveam de pedalat în jur de 50 de km), degeaba ne stabileam obiective îndrăzneţe gen Sopron (120 de km) că eram prea anesteziaţi de vânt.

La prima pauză de masă avem musafiri…

Am uitat să precizez că aici toată lumea hrăneşte lebedele, raţele şi vroiam să facem acelaşi lucru. De multe zile aveam o pâine şi nu ştiam cum să scap de ea. Un pescar ne-a atenţionat în ungureşte, dar nu am înţeles noi ce vroia să zică. După câteva ore ne-a picat fisa, să nu mâncăm lebăda.

Şi cum pedalam noi cu viteza melcului  am întâlnit un grup de biciclişti care făceau turul lacului într-o zi (pentru noi era SF) fără bagaje.  Mai târziu mi-a spus cineva că-i un fel de Critical Mass (care cunoşte maghiara să îmi spună ce scrie pe site aşa în linii mari că eu înţeleg din toată limba doar 10 cuvinte).

Ritmul e foarte ridicat (cel puţin 25 de km într-o oră )când ai ocazia să pedalezi într-un grup atât de mare. Am simţit asta la deal când urcam fără probleme cu viteza de coborârere .

Colegul  o decis să meargă mai departe cu masa critică – la Keszthely.  Fiind în criză de timp am ales primul dus spre Sumeg-Sopron-Viena. Nu mai puteam pierde timpul, se prelungea prea mult (aven)tura europeană.

Mai aveam încă două zile până la Viena şi ştiam că trebuie să ridic ritmul. În drum spre  Sumeg am întâlnit o pădure deasă care îmi amintea de România. Mă bucuram de unul singur că obiectivul zilei a fost depăşit. Ziua nu era încheiată şi mi-am propus să vizitez cetatea.

Dromaderul a fost lăsat liber în faţa cetăţii convins că o să-l găsesc acolo şi peste o oră. Trebuie să mulţumesc celor de casa de bilete că  mi-au oferit ocazia să văd cetatea fără bani. Pozele vorbesc de la sine….

Oboseala câştiga teren şi aveam nevoie de o pauză. Mai puţin de 20 de km am pedalat în ziua precedentă şi simţeam că îmi revin. Nu mi-am făcut griji că pedalam cu un măgar putere. În schimb colegul era îngrijorat că nu îşi  făcea norma, suta pe zi şi kilograme de  ştiucă.

Locul de cort a fost într-un frumos parc cu meri înfloriţi. În primă fază am avut emoţii (să nu fie probleme), dar am ajuns la concluzia că nu deranjăm pe nimeni. Auzisem şi noi nişte poveşti legate de campatul ilegal. Şi dacă vroiam nu găseam la Balaton vreun camping deschis.

Dimineaţa devreme (în jur de ora şase) pescarii s-au aşezat frumos pe mal. Colegul fiind mare pescar mi-a spus  că atunci “trage bine peştele”. Dacă mă gândesc  tot pe la ora aia somnul e cel mai dulce.

Dat fiind faptul că “balta are peşte” mi-am încercat şi eu norocul. Cu o improvizaţie am reuşit să prind un mic peşte flămând. În caz că nu mai aveam bani de mâncare soluţia asta-i excelentă. Prima lecţie de supravieţuire testată şi aprofundată la Balaton a dat roade.

Mai devreme sau mai târziu vroiam să ajungem aproape de drumul ce leagă Balatonul de Viena.

Mi-a plăcut atmosferă de vacanţă care-i la tot pasul. Începusem să cred că fiecare zi e duminică.

La un moment dat am primit un SMS de la colegul de club Ştefi Roman (am mai scris pe aici că sunt membru în  CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA)

“Servus Victore…sper că merge bine tura, citesc pe site şi văd pozele. Toate cele bune îţi doresc din Congo de pe malul lacului Tanganyka, Stefi…”.

În primul rând, aş vrea să recomand celor care vor să facă o plimbare în totalitate în jurul lacului să pornească din sud (Balatonkeresztúr de exemplu).

Dacă seara a fost liniștită nu pot spune același lucru despre prima dimineață. O furtună puternică (nu am ancorat cortul în toate punctele şi aveam şanse să plutim pe Balaton) a făcut imposibilă plecarea la primele ore ale dimineții.

Balatonul poate fi numit Mecca pescarilor. Aici fiecare are  ceva în plasă. Eu am prins un somn de 12 ore iar alți doi pescari au făcut noapte albă pentru a prinde marea captură.

Sezonul începe prin 15 iunie și se termină la sfârșitul lui august. Dacă aș mai avea ocazia să revăd împrejurimile cu siguranță aș alege luna septembrie . Motivele ar fi, temperatura și prețurile suportabile şi să nu uităm zona-i bogată în viţă de vie.

După ora 12 vremea a început să își mai revină și am putut începe turul.